Organisme de gestiune colectiva - cum functioneaza - Episodul 2

Hai sa vedem ce OGC-uri mai exista si sa spunem cateva

Acum 5 ani am scris 3 articole in care am vorbit despre OGC-urile existente atunci,pe care le puteti citi aici, aici si aici. Puteti remarca ca numarul lor a crescut la 17 organisme active, mai ales la imboldul fostului director ORDA Robert Bucur, care a "sponsorizat" crearea de noi organisme de gestiune, cu scopul de a tine sub control, sau mai bine spus " a arata pisica" OGC-urilor cu care nu avea relatii personale bune. Schema era simpla: se face un organism pe ascuns, cu minim de membrii, organismul creat era acreditat de ORDA si peste cateva luni noul OGC primea prin Decizie ORDA dreptul exclusiv de a colecta pentru o anumita categorie. Nu conta ca respectivul organism nu avea reprezentativitate interna si/sau externa, in virtutatea faptului ca avea cativa membrii sau capcitate tehnica de colectare. sau ca titularii de drepturi erau pagubiti. A fost o perioada cu multe abuzuri din partea ORDA, perioada la care o sa revin intr-un articol separat.

Exista si organisme exotice, cum ar fi Asociatia Opera Teologica Ortodoxa - AOTO sau un organism de gestiune al autorilor de opere stiintifice PERGAM.

Daca ar fi sa rezumam, exista 2 OGC pe drepturile de autor in muzica, UCMR-ADA si APM. APM este alta entitate dubioasa, creata artificial ca sa dea un tun. APM inseamna Asociatia producatorilor de muzica, dar nu reprezinta drepturi comexe, asa cum ar sugera numele, ci drepturi de autor. Lista membrilor este foarte scurta, si cuprinde doar cateva SRL-uri obscure si doar cateva persoane fizice. Repertoriul este secret, desi celorlalte organisme le ste impus sa-l posteze pe site. Evident APM-ului i-ar fi greu sa-l posteze pe site pentru ca nu poseda asa ceva, desi legea drepturilor de autor spune la art 134, iar pe site-ul ORDA sunt mentionate clar obligatiile de transparenta, ca fiecare OGC trebuie sa aiba un website. Ar fi multe de zis despre acest subiect, dar ma gandesc ca poate nu va intereseaza un OGC obscur. Poate v-ar interesa daca v-as spune ca APM a solicitat un procent cu 2 cifre din colectarile UCMR-ADA? Sper ca nu o sa ma intrebati ce ar face cu banii :))

In domeniul drepturilor conexe ale interpretilor exista 3 OGC-uri. Deja cunoscutul CREDIDAM si OGC-ul care apartine familiei Prigoana, ARAIEX, si unde majoritatea membrilor sunt artisti care sunt difuzati la posturile TV care apartin familiei Prigoana. Gurile rele spun ca majoritatea artistilor si-ar cesiona drepturile de autor ca sa fie difuzati la respectivele posturi, si ca atare banii fac doar un circuit in acelasi buzunar. Evident este doar o calomnie, ca doar ORDA ii controleaza in fiecare an. O sa revin si la controalele ORDA. Promit ca revin cu un articol separat si despre cum controleaza ORDA OGC-urile. Al treilea organism este UNART, Uniunea Nationala a Artistilor din Romania, care s-a acreditat recent ca organism de gestiune colectiva ca urmare a renumelui destul de prost pe care il au atat CREDIDAM cat si ARAIEX.

In domeniul drepturilor conexe ale producatorilor de fonograme exista nu mai putin de 4 organisme. Initial exista doar unul, UPFR, care este si reprezentantul organismul multinational IFPI in Romania. Din pacate UPFR s-a comportat ca un club inchis, care foarte greu a primit membrii noi si care ste condus prin rotatie cam de aceasi oameni, reprezentand marile case de productie. Rezultatul acestei politici falimentare a fost aparitia ADPFR, Asociatia pentru Drepturile Producatorilor de Fonograme din Romania, mai intai, urmat apoi de UPVR, Uniunea Producatorilor de Fonograme din Romania si UPIF, Uniniunea Producatorilor Independenti de Fonograme, ultimul nascut. V-ati pierdut in uniuni, producatori, fonograme si romanii, nu-i asa? Daca spuneti ca nu strica o concurenta mica ar trebui sa va ganditi ca aparitia atator organisme nu este productiva, intrucat toate trebuie sa ia o felie din colectari, proportional cu membrii si repertoriul reprezentant (ceea ce inseamna cam de fiecare data arbitraj si instanta, timp in care nu se fac distributii catre memberii, iar procedura se va repeta de fiecare data cand apare un organism nou). Iarasi inseamna ca la negocierile pentru obtinerea unui tarif, trebuie o pozitie comuna in fata utilizatorilor, care vor exploata fara scrupule orice disensiuni pentru a obtine un tarif mai mic si pentru a plati cat mai putin. 

In domeniul operelor scrise exista 4 organisme. COPYRO, care apartine de Uniunea Scriitorilor, si care a stabilit deja recorduri greu de egalat despre poasta gestiune a drepturilor, si careia ORDA i-a ridicat in doua randuri licenta de functionare, in mod justificat. Ce se intampla acolo este de neatura penala, si va face de asemenea subiectul unui articol separat. Al doilea organism este Opera Scrisa, organism nou despre care nu cunosc prea multe lucruri. Mai exista 2 organisme adresate autorilor de opere stintiifice PERGAM si opere bisericesti, AOTO. Daca PERGAM reprezinta ambitia profesorului universitar de drept de proprietate intelectuala Viorel Ros, AOTO probabil este o ambitie greu de inteles a Patriarhiei.

Nu o sa va plictisesc cu detalii despre restul organismelor de gestiune colectiva mai mici, dar as vrea sa va informez despre cateva lucruri interesante despre cum intelege ORDA sa controleze regulile de transparenta pe care le puteti gasi aici. Puteti vedea in lista de organisme de gestiune colectiva ca nu toate organismele au website-uri. Da, ati citit bine, in anul de gratie 2015 unele OGC nu au inca pagini de internet, sau daca au, nu au nici macar informatiile minime cerute prin lege si decizii ORDA. Indeosebi organismele noi si destul de dubioase aparute recent nu respecta aceste reguli de bun simt. Nu avem de unde sa stim daca ORDA le-a controlat si sanctionat pentru ca si ORDA este de o opacitate remarcabila. Nu gasesti pe site-ul ORDA nici macar toate deciziile publicate in Monitorul Oficial, nu gasesti mai nimic in afara de informatiile minimale, care sunt actualizate de cateva ori pe an. 

Transparenta, atat fata de membrii cat si fata de public, desi clamata atat in lege cat si pe site-ul ORDA este doar o iluzie. Tonul este dat de catre ORDA, care spune foarte putine despre activitatile sale. Aveti o mostra aici in raportul de activitate pe anul 2014 publicat de catre ORDA. Acolo poti vedea doar 2 actiuni, una la mare, probabil vara si una la munte, pe valea Prahovei evident. Pare sa fie mai mult vorba de doua vacante platite din bani publici. Cam asta raporteaza ORDA ca a facut in anul 2014, an in care nu s-a obosit sa finalizeze controalele anuale pentru anul 2013 la nici unul din OGC-urile din lista. Este al doilea an consecutiv cand ORDA, care are peste 80 de salariati care nu se stie ce fac in afara de a cheltui banul public, nu-si indeplineste la timp obligatiile in termenele stabilite prin decizii proprii.

Cat timp ORDA da un astfel de exemplu mai poti sa te miri ca un organism ca APM, concurent al UCMR-ADA, si avizat in 2012 nu are inca un website? Nici UCMR-ADA nu este un monument de transparenta, cu un website foarte sumar si fara activitati de comunicare decenta (nu exista conturi de facebook, twitter, yammer, etc si nici profesionisti angajati pentru comunicare, relatia cu membrii si presa), dar exista o diferenta totusi intre o comunicare minimala, cu informatiile minime cerute de lege si una care nu exista deloc. Mai puteti vedea si site-ul UPIF, care nu contine nici pe departe informatiile minime prevazute de lege, gen statut, lista membrilor, conditii de aderare, forumulare, etc si care lasa sa se intelegea ca ar avea tarife stabilite aplicabile utilizatorilor, cand in mod legal doar UPFR poate colecta.

Oricine poate infiinta un organism de gestiune colectiva, daca respecta cateva conditii stabilite de lege si prin decizii ORDA, doar ca nu exista nici un avantaj pentru creatori si publisheri in existenta mai multor organisme pe acelasi domeniu, cate vreme nu au puterea si vointa de a invata de la societatile avansate si de a nu repeta aceleasi greseli pe care le fac organismele mai vechi.

O analiza a modului de functionare a catorva organisme de gestiune colectiva mai mari in urmatorul episod.

va urma

Cum ne protejam drepturile de autor

Ai compus o melodie (linie melodica, text, aranjamant), ai facut un cover dupa o melodie celebra, ai scris un text (articol, roman, nuvela, poezie, text stintific, etc), esti fotograf si ai o groaza de poze, esti artist plastic, sculptor, pictor?

Toate aceste activitati au in comun aparitia unor drepturilor de proprietate intelectuala numite drepturi de autor. Ce sunt drepturile de autor puteti citi aici

Ca orice drept de proprietate, fructul muncii tale, fie ca este o melodie, un roman, o poezie sau o fotografie, trebuie protejat si trebuie sa poti dovedi ca tu esti autorul sau titularul de drepturi (daca le-ai cumparat).

Legea spune ca opera de creatie intelectuala este protejata de la data crearii ei, chiar si nefinalizata, independent de data aducerii ei la cunostinta publica. Autorul este prezumat a fi cel care o aduce pentru prima data la cunostinta publica. Legea nu spune foarte clar cum pot fi protejate operele, si nici ce mijloace de proba pot fi folosite pentru dovedirea calitatii de autor si ca atare de beneficiar al drepturilor de autor.

Din acest motiv este important sa puteti dovedi calitatea voastra de autori.

In cazul muzicii este mai simplu, pentru ca exista organismele de gestiune colectiva unde va puteti inregistra piesele muzicale. Cea mai proasta idee este sa le tineti la sertar,  Ca o piesa sa fie sigura in sertar ar trebuie sa nu existe nici o persoana in studio sau piesa existe doar pe hartie, iar hartia sa fie in seif. Din practica stiu ca studiourile sunt locuri destul de aglomerate, iar foarte putini mai compun pe hartie. De asemenea exista foarte multe dispozitive care inregistreaza, incepand cu banalul telefon.

Invatati sa va protejati pe voi si munca voastra. O piesa trebuie protejata prin inscrierea la UCMR-ADA imediat ce capata o forma, chiar si nefinalizata, in cazul in care din diverse motive finalizarea melodiei intarzie. Odata cu fisa piesei vi se va solicita si o copie pe suport fizic a ei, plus o dovada a comunicarii publice (este suficient sa o puneti undeva pe net, youtube, etc).

Nu dati o piesa unui client, colaborator sau amic fara ca ea sa fie inregistrata si astfel protejata. Este posibil ca respectiva persoana sa afle ca piesa nu este inregistrata si sa o inregustreze chiar ea. Daca va mai aduceti aminte celebrul caz Dragostea din tei, cel care a ajuns primul si a inregistrat piesa a detinut 100% drepturile de autor. Nu insarcinati pe altcineva sa va inregistreze operele, chiar daca va este producator sau publisher, si aveti o relatie inclusiv contractuala cu ei.

Este usor sa faceti rost de un certificat digital de la UCMR-ADA, si sa va puteti inregistra piesele si online, direct pe site-ul lor. Nu exista o alternativa mai buna la inregistrarea la UCMR-ADA, la aceasta data. Se discuta la Bruxelles despre un registru european, dar deocamdata sunt doar discutii, si situatia nu se va schimba pe termen mediu, cel putin.

Am fost intrebat despre protejarea versurilor unei melodii. Versurile nu pot fi protejate separat la UCMR-ADA, pentru ca UCMR-ADA are ca obiect de activitate pesele muzicale, si nu poate accepta versuri separat fata de muzica. Ca sa se protejeze, textierii pot incheia un contract (de exemplu de comanda, prestari servicii), prin care sa se reglementeze si problema declararii operei muzicale la care ei au scris textul. Daca nu au un contract, atunci practic sunt la mana compozitorilor muzicii si depind de bunavointa lor pentru a primi cota parte din drepturile de autor (de obicei 30%). In showbizul mondial un astfel de contract este ceva banal. Practic putem spune ca o piesa muzicala este o suma de contracte, cel putin din punctul meu de vedere (contract de comanda, contracte de cesiune, contract de trupa, contract de productie, contract de publishing, contracte cesiune drepturi conexe, etc).

In ceea ce priveste pozele, lucrurile stau mai simplu, dar din pacate nu pentru autori (fotografi). Nu exista nici un loc unde puteti sa va inregistrati pozele, si foarte probabil nici nu va exista pe viitor din motive practice. Ca atare cel mai simplu mod de a va proteja pozele este sa nu le dati drumul pe net fara watermark. Ideal ar fi sa le postati pe un site propriu, avand si data publicarii, pentru a avea o dovada in plus ca sunteti autor lor.

Furtul si utilizarea pozelor fara acordul titularilor sau macar fara mentionarea sursei (nu mai vorbesc despre solicitarea anterioara a acordului de utilizare) este ceva banal. Singura solutie este ca atunci cand identificati astfel de situatii sa nu ezitati sa-i notificati sau chiar sa-i actionati in judecata pe cei care va incalca drepturile. Se fura atat de multe poze si pentru ca cei care fac asta stiu ca de obicei nu exista nici o reactie din partea celor care detin drepturile. Evident ca nu are rost sa-l dati in judecata pe cineva care a luat o poza pentru as ilustra un articol (daca macar v-a citat ca sursa), dar nu ezitati sa faceti asta daca persoana respectiva utilizeaza poza in scop comercial.

In pare rau ca nu am nici o solutie magica in cazul pozelor, neexistand o solutie simpla si eficienta ca in cazul pieselor muzicale. Solutia este la voi, depinzand si de modul cum va organizati si protejati.

La operele scrise exista un sistem similar ca la piesele muzicale, intrucat exista un organism de gestiune colectiva, COPYRO. Intrucat este un subiect mai vast si pentru ca am nevoie sa ma documentez mai mult, promit ca voi reveni cu un articol separat, in viitorul apropiat.

Daca aveti intrebari va stau la dispozitie :)

ORDA a retras avizul de functionare a COPYRO

ORDA a inceput sa faca curatenie prin organismele de gestiune colectiva care nu respecta normele legale. COPYRO si gestioneaza drepturile de autor ale scriitorilor si o face prost. Aceasta nu mai e o noutate, singura noutate este ca ORDA a decis sa ia taurul de coarne si sa le retraga avizul de functionare. Motivele sunt expuse de directorul general al ORDA intr-un interviu pentru Romania Culturala http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=16675

Din pacate COPYRO-ului i s-a permis aproape orice din cauza ca fostul director general al ORDA a fost director la COPYRO inainte de a numita in fruntea ORDA. Printre ispravile celor de la COPYRO se numara falsificarea si utilizarea unei adrese contrafacute a CISAC intr-un arbitraj si pierderea calitatii de membru CISAC din indolenta.

 Nici la colectari nu stau grozav, beneficiind de sumele din cablu si copie privata adunate de catre UCMR-ADA si UPFR.

Din pacate nu sunt sperante mari ca domnii scriitor sa taie in carne vie si sa numeasca persoane competente in functie, asta daca e sa ne luam dupa zvonuri.

Organismele de gestiune colectiva - episodul 3

5.COPYRO – drepturi de autor in domeniul literar

COPYRO este fostul Fond Literar al Uniunii Scriitorilor, care s-a separat de USR ca urmare a aparitiei legii 8/1996 si ii reprezinta pe titularii de drepturi din domeniu, scriitori, ziaristi, dramaturgii, scenaristi, etc. Chiar daca are o vechime destul de respectabila, societatea nu a reusit sa se impuna in fata utilizatorilor si a celorlalte OGC-uri, fiind un fel de oaie neagra, fiind cunoscuti ca cei care au mereu pretentii exagerate si blocheaza negocierile. Din pacate nici managementul lor nu este tocmai cel mai performant iar edificator pentru comunicarea lor este website-ul www.copyro.ro. Au fost membri CISAC, de unde au plecat pe usa din dos dupa o poveste urata cu un e-mail de la CISAC modificat fraudulos si prezentat ca proba. Mai sunt inca membri ai federatiei asociatiilor de scriitori, IFFRO.

6.UPFAR-ARGOA – drepturi conexe ale producatorilor audiovizuali

UPFAR-ARGOA, acronim pentru Uniunea Producatorilor de Film şi Audiovizual din Romania, ii reprezinta pe producatorii din audiovizual, producatori de film si importatori si a fost infiintata in 1999. O perioada se parea ca organizatia va reusi sa se impuna, mai ales pentru ca reprezenta si puternica organizatie internationala de profil AGICOA. Din diverse motive (lipsa de fonduri, de personal specializat) UPFAR-ARGOA n-a reusit sa devina un OGC de succes, iar urmarea a fost pierderea mandatului AGICOA, care a ales sa intre in Romania pe cont propriu. Este foarte posibil sa-si piarda majoritatea membrilor in favoarea AGICOA si sa dispara in cativa ani. Ramane de vazut!

7.AGICOA – drepturi conexe ale producatorilor audiovizuali

AGICOA reprezinta cam aceeasi categorie de titulari de drepturi conexe ca si UPFAR-ARGOA, dar are avanatajul de a fi o organizatie de traditie si de succes in Europa, unde este un jucator de categorie grea in piata audiovizualului. AGICOA a primit avizul de functionare abia anul trecut in Romania, asa incat nu pot spune nimic despre activitatea lor. Dar judecand dupa traditia si activitatea lor in Europa ne putem astepta sa fie un jucator redutabil.

Website-ul lor este www.agicoa.ro