ORDU - o anomalie?

Probabil va intrebati daca n-am gresit si n-am scris cumva gresit ORDA. Nu, nu este o greseala, ORDU chiar exista, chiar daca probabil numai virtual.

ORDU inseamna Organizatia Romana pentru Drepturile Utilizatorilor si probabil nu este inregistrata la tribunal, pt ca pe situl lor nu poti gasi nici o informatie despre contact.

Daca va intrebati de ce le fac publicitate raspunsul este simplu. Aparatia lor este edificativa fata de atitudinea marelui public fata de drepturile de autor.

Dar ce vor cei de la ORDU? Nimic foarte important, doar ca legislatia la nivel national, european si mondial sa se schimbe asa incat furtul sa fie legiferat si sa poti utiliza muzica in mod liber, iar perioada de protectie sa fie redusa de la 70 de ani de la moartea autorului, la 10 ani. Mai exista si alte doleante pe situl lor dar sunt ori de genul vrem sa fie apa unda (controlul public al OGC-urilor) sau science fiction gen utilizarea de licente open office in invatamant in mod obligatoriu.

In mod normal ar trebui sa radem de astfel de initiative, daca ele nu ar fi aparut ca urmare a aparitiei miscarilor gen Pirate Party la nivel european si a atitudinii destul de ostile a Comisiei Europene fata de dreptul de autor si OGC-uri, ca sa nu mai vorbim de ofensiva la nivel mondial a utilizatorilor impotriva titularilor de drepturi de autor si a platii pentru utilizarea muzicii si a continutului protejat (programe, jocuri, filme, etc)

Din pacate la noi astfel de anomalii sunt promovate de oameni cu greutate in domeniul juridic al internetului gen Bogdan Manolea, iar autoritatile statului se vand pe un pumn de arginti la primul venit.

Din pacate viitorul pare sumbru.

42 pentru o sansa

Nu are legatura cu copyrightul, dar cum suntem in saptamana cu Maratonul International Bucuresti si campania 42 pentru o sansa, am zis sa fac o execptie si sa va atrag atentia asupra unui initiative private de toata lauda.


Clubul de alergare Ro Club Maraton a organizat campania " 42 pentru o sansa" care are ca scop strangerea de fonduri pentru achitionarea unui echipament  pentru Spitalul de Urgenţă pentru Copii Maria Sklodowska Curie din Bucureşti
Echipamentul OLYMPIC COOL-CAP® SYSTEM este necesar pentru tratarea nou-născuţilor care suferă de encefalopatie hipoxic-ischemică ( insuficienţă respiratorie la naştere, asfixie, stop cardio-respirator, hipotermie) şi poate ajuta la reducerea afecţiunilor cerebrale, chiar la creşterea şanselor de supravieţuire pentru cazurile grave.
Acest echipament ar fi putut oferi o şansă în plus nou-născuţilor implicaţi în cazuri de asfixie care la momentul actual nu beneficiază de nici un tratament (ex. cazul de la Maternitatea Giuleşti).

Mai multe amanunte pe site-ul http://www.42pentruosansa.ro 

Cum puteti ajuta? Cumparand un tricou sau facand o donatie cat de mica.

Multumesc

Despre publishing - final

N-am crezut ca seria de articole despre publishingul din Romania va starni reactii atat de puternice, dupa cum nici nu-mi inchipuiam ca mai tot publishingul romanesc ma citeste .
As vrea sa precizez unele chestiuni, ca sa fie clar pentru toata lumea.
Nu am nimic cu publishingul si-l consider o institutie foarte importanta si un partener pentru societatile de gestiune colectiva.
Dar nici nu pot trece cu vederea cu multe din practicile din domeniu, unele apuse partial sau total, altele inca prezente. Din pacate despre ele se stie destul de putin si s-a scris putin sau deloc.
Asta nu insemna ca toti publisherii din Romania sunt rai si nici ca as avea ceva cu ei, cum insinua unul din cei care au postat comentarii. Ce am relatat eu sunt practici curente si reale.
De asemenea am vorbit la modul general si nu in special de un publisher anume. Foarte bine ca oamenii sunt active si isi apara punctual de vedere, pentru ca un dialog nu poate decat sa aduca beneficii pentru toata lumea, iar accesul la informatii pentru autori se realizeaza mai usor.
Aici e unul dintre punctele slabe atat pentru OGC-uri, dar si pentru publisheri, comunicarea catre publicul tinta este inca deficitara, sunt putine informatii disponibile.

Cate despre relatia publisherilor cu casele de discuri, legaturile juridice sau de alt fel cu casele de discuri sunt mult mai stranse decat afara si de aici apar multe situatii de conflicte de interese, care nu au darul de a strain incredere in respectivii publisheri. Iar o sa supar pe multa lume, dar e stiut de mai toti care au legaturi in domeniu, ca labelurile de la noi nu au renume foarte bun printre autori si interpreti, din diverse motive carorara le voi dedica mai mult decat 2 randuri la o data ulterioara.

As vrea de asemenea sa salut despartirea activitatilor de label si publishing la Universal Romania, si pacat ca acestui eveniment nu I se face o publicitate mai mare. De asemenea am primit referinte foarte bune despre activitatea in Romania unui case de publishing mari de afara (a scris si aici reprezentatul lor, dar nu-l voi nominaliza), de la o sursa foarte credibila. Este doar un inceput, dar un inceput in directia cea buna. Din pacate nu pot sa spun mai multe, dar poate ca vor alege ei sa-si mediatizeze mai mult actiunile si atunci vom putea discut mai multe pe acest subiect.

Cat despre participarea majorilor in bordul UCMR-ADA. Domnilor, alegerile au fost de fiecare data libere, daca n-ati fost alesi pana acum a cui este vina? Nu ajunge doar sa te prezinti si sa lasi numele firmei pe care o reprezinti sa vorbeasca pentru tine. Odata ce autorii a caror drepturi de autor le-ati cesionat o sa fie multumiti de munca voastra, obtinerea numarului de voturi necesare o sa fie mult mai usor.

Mechanical Rights Day la Bucuresti

Saptamana trecuta a avut loc la Bucuresti, la hotelul Intercontinetal seminarul BIEM Mechanical Rights Day, organizat si finantat de BIEM.
BIEM, acronim pt Biroul International al Societatilor care gestioneaza Drepturile de inregistrare Mecanice este echivalentul mai mic al CISAC pentru drepturile mecanice, grupeaza 51 de societati din 54 de tari. Mai multe informatii gasiti pe www.biem.org

De ce sunt astfel de intalniri importante? Pentru ca in conditiile europene de azi, cu frontiera minima chiar si in cazul statelor non-Schengen, fara o cooperare eficienta intre societati nu poti urmari si licentia majoritatea productiilor fonografice. De asemenea sunt multi producatori care se ascund in spatelor frontierelor legislative, exploatand eficient diferentele de legislatie si tarife intre diverse tari.

Publishingul in Romania - partea a doua

La inceput am crezut doar ca label-urile autohtone nu stiu/nu vor sa faca publishing, dar apoi am fost neplacut surprins sa vad ca nici sublicentiatii majorilor (EMI si Universal) nu sunt cu mult mai breji. Chiar daca acum este mai usor sa obtii  drepturile de adaptare pentru o piesa din repertoriul lor, tot nu vedem o alta atitudine fata de autori, si o crestere semnificativa a veniturilor pentru titularii de drepturi care au semnat cu ei. Pana in acest moment principala activitate este incasarea la nivel local, a banilor care se colectati de UCMR-ADA pentru cataloagele lor.
In ceea ce priveste cooperarea lor cu OGC-urile, din cauza ca activitatea de casa de discuri este mai importanta decat cea de music publishing, au fost situatii grotesti, in care au incercat sa reduca tarife care probabil le afecta planurile de viitor ca si casa de discuri desi ca publisher ar fi castigat mai mult. Este cazul uneia din firmele de publishing mare de la noi, care a incercat sa intervina intr-un arbitraj care avea ca scop stabilirea tarifului pe drepturi de autor pe internet. Odata ce povestea a devenit publica, a avut ca rezultat un mare scandal international, cu efecte care se simt si azi.

Desi publisherii ar trebui teoretic sa fie in aceasi barca cu OGC-urile, avand aceleasi interese in mod normal, realitatea a aratat ca aceasta activitate este inca firava in Romania.

Publishingul in Romania

Am vazut cum este afara, haideti acum sa vedem cum sta treaba in Romania. Primii

 publisheri au fost casele de discuri, care avand acces la informatie si know-how

extern, au vazut in publishing o noua posibilitate de a mai reduce costurile cu

artistii din portofoliu.

La artisti li s-a spus ca trebuie sa cedeze si o parte din drepturile de autor

chiar prin contractul de productie, cu motivarea: “asa se procedeaza afara”.

Nimic mai fals.

Afara exista o separatie clara intre publisheri si casele de discuri. Mai pe

romanesti sunt firme separate si cu ele se trateaza separate. Mai intai inchei

contractul de productie cu casa de discuri si ulterior se incheie contractul de

publishing, care contine obligatii si pentru publisher, nu doar drepturi.

Adeverata menire a unui publisher si motivul principal pentru care ii dati o

parte din drepturile voastre este ca el poate gasi surse alternative de venit

pentru piesele voastre muzicale.

In Romania nici nu prea exista contracte de publishing separate, de cele mai

multe ori, elementele unui contract de publishing sunt ascunse in contractul de

productie pe care il semnati cu casa de discuri.

Mai mult, aceste contracte nu contin nici un fel de obligatii pentru publisheri.

In realitate este un fel de cadou pe care artistii il fac casei de discuri, un

pret ascuns in cadrul contractului cu casa de discuri.

Asta explica de ce publisherii nu sunt deloc populari printre autori, si de ce

nu sunt prezenti in bordul UCMR-ADA. De altfel au incercat cam in fiecare an,

dar nu au primit mai mult de 2-3 voturi. Foarte relevant pentru modul in care

sun priviti de catre cei de la care au primit drepturile.

Dar cine sunt publisherii din Romania. Exista doua categorii mari si anume:

-        casele de discuri (CAT Music/Media Services, ROTON, Nova Music, etc);

-        subeditorii marilor case de publishing la nivel mondial ( EMI Music

Publishing Romania, Universal Music Romania, Schubert Music Publishing Romania,

etc).

De notat ca subeditorii majorilor au toti fara exceptie pe aceasi firma atat

activitatea de casa de discuri cat si de publishing. De asemenea este demn de

mentionat ca activitatea de casa de discuri prevaleaza ca importanta. Acesta

este alt motiv important pentru care nu sunt in bordul UCMR-ADA, intrucat exista

un conflict de interese clar in privinta asta.

Ce este publishingul?

Publisherul este o companie care in schimbul unei parti din drepturile de autor (de executie publica dar mai ales drepturi mecanice) va promova piesa si mai ales va obtine maximizarea veniturile obtinute de pe urma unei piese musicale si prin alte cai decat oragnismele de gestiune colectiva. Un publisher va gasi si autoriza exploatari alternative cum ar fi film, publicitate, televiziune si monitorizeaza exploatarea piesei si ia masuri in cazuri de piraterie sau furt intelectual. O activitate importanta si aducatoare de venituri este acordarea dreptului de sincronizare (asa numitul sync right) prin care este acordat dreptul de a alatura (sincroniza) muzica la o inregistrare vizuala. Acest drept e necesar mai ales in film si televiziune.

In fapt este un fel de troc prin care autorul se asigura ca un tert cu mai mult timp si competenta decat el ii urmareste drepturile si il cointereseaza prin acordarea unuir procent din drepturile sale.

Publisherii au aparut din cadrul caselor de discuri, dar in timp cele 2 activitati au fost separate total, desi si acum marile case de discuri controleaza publisherii importanti.

Primii publisheri in sensul modern al cuvantului au aparut inca din secolul 19 in Franta, desi au existat precursori cu mult timp inainte.

Cei mai mari publisheri la nivel mondial sunt:

-    Universal Music Group;

-    Sony ATV

-    Warner Chappel

-    EMI Music Publishing

Din acestia EMI si Universal sunt reprezentati direct in Romania prin subpublisherii EMI Music Publishing Romania si Universal Music Romania.

Despre publisherii romani si cum se face publishing in Romania data viitoare :)