Faţa mai putin vazuta a ACTA

De cateva zile este o adevarata isterie pe net de cand s-a aflat ca Romania a semnat tratatul ACTA. Se vehiculeaza tot felul de informatii, unele adevarate, dar cele mai multe false sau incomplete. Isi dau cu pararea o groaza de oameni care nici macar n-au citit tratatul, dar in schimb au vazut niste clipuri din care au studii juridice si au inteles si despre ce este vorba. Eu am citit tratatul si sunt cateva chestiuni interesante de mentionat. Nu va speriati, nu urmeaza o analiza juridica, ci doar cateva consideratii pe intelesul tuturor.

Mai intai trebuie spus ca ACTA este un tratat international care se negociaza oficial de 4-5 ani si neoficial probabil de mai mult timp. Ca orice tratat international este negociat doar intre guverne. Ca orice tratat international, odata ce forma finala este agreata de toate partile (state), el este semnat si apoi trimis spre ratificare statelor semnatare si devine parte a dreptului intern (in teorie).

Piraterie pe internet – o posibila solutie

Descarcarea de muzica pe internet prin sistemul file-sharing este un fenomen de masa cu foarte putine sanse de schimbare atat din motive de comportament social, cat si din motive tehnice.
Pe de o parte este evident ca publicul doreste sa aiba muzica gratis (de fapt nu doar muzica, dar doresc sa ma refer doar la muzica aici), iar cand marea majoritatea a celor care au acces la net nu doresc sa plateasca este evident ca nu pot lua masuri penale impotriva tuturor.
Pe de alta parte este iarasi evident ca care care pirateaza sunt mereu cu cativa pasi in fata caselor de discuri, autoritatilor de stat, etc si asta este o tendinta care probabil se va accentua pe termen mediu sau lung.
O varianta ar fi campanii de educare, dar acestea au success doar in tari cu grad inalt de civilizatie si cu constinta civica, cum sunt tarile nordice de exemplu, desi nici ele nu sunt scutite de piraterie, tinand cont ca Pirate Bay a fost fondat in Suedia.
Cu siguranta intr-o tara ca Romania asa ceva ar fi treaba de 50-100 de ani si nu cred ca ar avea cineva rabdarea si fondurile sa investeasca in asa ceva.

Eu cred ca ar exista si o solutie mai simpla si mai usor de aplicat si anume un sistem gen copie privata. Am explicat cu alta ocazie foarte clar ce este copia privata: http://drepturideautor.blogspot.com/2010/04/copia-privata.html
Sistemul ar functiona in cazul internetului destul de simplu si anume printr-un mic supliment la abonamentul de internet, incheiat cu providerul, care ar fi responsabil cu colectarea si virarea sumelor la OGC-uri, care ar plati mai departe sumele catre autori prin sistemul de fond comun http://drepturideautor.blogspot.com/2010/03/fondul-comun.html
Sigur, nu ar fi foarte cinstit fata de cei care deja cumpara muzica in mod legal de pe net, dar cred ca casele de discuri si publisherii pot gasi modalitati de recompensare a acestora (bilete gratuite sau reduse la concerte, etc) si nici fata de cei care nu descarca muzica de pe internet. Aici cred ca pot fi implementate mijloace de protectie tehnica (asa numitele TPM-uri) prin care sa fie facturat doar cel care descarca muzica si nu cel care foloseste netul doar pentru mail, de exemplu.
Este doar un embrion de idee si evident ca trebuie dezvoltata extensive ca sa poata functiona. De asemenea va trebui invinsa influenta si lobby-ul si influenta de care se bucura ISP-rile (internet service provideri, furnizorii de internet).
Vreau sa precizez inca o data ca aceast articol nu exprima pozitia oficiala a UCMR-ADA si ca este scrisa in nume personal de catre autor.