luni, 19 aprilie 2010

CISAC: Crearea Standardelor

Prezentul articol apartine reputatei experte americane in domeniul copyright-ului, Susan Butler. Chiar daca e cam lung, el reprezinta o sinteza destul de buna a ce este si ce face CISAC. Enjoy :)


Cu mai mult de zece ani în urma, un proiect ambitios de acordare a licentelor a aterizat în poala mea. O productie multi-media din Japonia ar fi integrat portiuni mici din mai mult de 100 de lucrari individuale de drepturi de autor, create pe parcursul secolului trecut din intreaga lume, intr-o productie de muzica si dans live pentru a crea un fel de opera pentru noul mileniu. Proiectul a constat in identificarea titularilor de drepturi potriviti, statutul drepturilor de autor la nivel mondial si in determinarea drepturilor de autor (mai ales ca nici o lucrare nu a fost folosita  complet in forma sa originala), precum si licentele negociate si semnate, toate acestea in doar trei luni.
Aproape toata opera a fost un amestec de creatii, cum ar fi inregistrarea unei rugaciuni graite a eseistul american William Burroughs cu muzica pe fundal, clipuri audio-vizuale dintr-un vechi discurs dat de fizicianul nuclear Robert Oppenheimer aparand intr-o mai noua productie televizata din US, clipuri dintr-un film francez din 1902 si o faimoasa lucrare literara folosita ca versuri intr-o melodie germana inregistrata.
Productia nu a fost doar un exercitiu de experimentare artistic, ci a avut si o valoare comerciala.. Mai mult de  70,000 de bilete au fost vandute in aproximativ patru ore pentru sase interpretari cu sala plina.
Aceasta experienta imi ofera o apreciere speciala pentru felul in care oamenii continua in ziua de azi sa identifice lucrari creative care au o valoare comerciala si sa lege aceste informatii de titularii de drepturi, reprezentantii lor si, eventual, licentiatilor din toata lumea. Cu cat acordarea licentelor este mai usoara, poate cu atat mai creative vor deveni productiile pentru a stimula industria divertismentului.
Pentru a patra oara in aceasta serie de articole explicand tehnologia care are loc in afacerea muzicala, Music Confidential a petrecut cateva ore in Neuilly sur Seine, France, birouri ale CISAC, confederatia care reprezinta autorii, compozitorii, editori de muzica, directori de audiovizual, scenaristii si mai multi.
 CISAC a fost implicat in dezvoltarea standardelor pentru identificarea si schimbul de informatii privind compozitiile muzicale. Gazduieste, de asemenea, portalul numit CISNet, care este alcatuit din baze de date privind opera muzicale din intreaga lume. Acesta ar putea include, intr-un viitor nu foarte indepartat,  inregistrari, fotografii digitale, emisiuni de televiziune si carti.

ELABORAREA UNOR STANDARDE
Primul pas spre a realiza o comunicare corecta  a informatiilor este standardizarea modului în care informaţiile sunt identificate.
La CISAC, totul a inceput cu sistemul comun de informatii (CIS) adoptat de grup acum 15 ani.
 Ideea este simpla. Creezi un sistem de numerotare astfel incat toata lumea sa aiba un cod unic de identificare pentru a recunoaste fiecare compozitie care a fost inregistrata si sa identifice titularii de drepturi. 
Implementarea nu este chiar atat de simpla. A fost nevoie de mai multi ani pana cand codul care identifica compozitia sa fie recunoscut de International Standard Musical Work Code (ISWC) aprobat de  catre Organizatia Internationala de Standardizare. Si acum unele societati inca prefera sa foloseasca propriile lor sisteme de identificare care au functionat timp de decenii, indiferent ca au functionat bine in piata globala sau nu.
Cu toate acestea, si cel mai important, CISAC si-a propus ca misiune sa standardizeze modul in care lucrarile muzicale sunt identificate si sa standardizeze  modul in care schimbul de informatii este facut si apoi sa dezvolte instrumente prin care sa faca publice aceste informatii.
Standardele generale furnizeaza coduri pentru a identifica titlarii de drepturi, societatea, teritoriul, limba si asa mai departe.
Identificatorii Partilor Interesate (Interested party identifiers) identifica in mod unic titularii de drepturi in muzica, lucrari de audio-vizual, arte vizuale si literatura. De asemenea identifica cine detine diferite drepturi in diferite categorii de drepturi, cum ar fi drepturile online sau al performantelor pentru difuzare.
 Identificarea drepturilor este in special importanta pentru ca unii compozitori sunt membrii unei societati pentru o singura categorii de drepturi, sau una mult mai specifica, deci ne se aplica altor categorii. De exemplu, artistii de success pot sa aleaga sa colecteze, pentru concertele lor live, prin intermediul intelegerilor cu impresarii decat prin intermediul societatii, sau unii compozitori pot prefer sa ascunda de societate drepturile lor online si sa le autorizeze direct printr-un editor.
 In momentul inscrierii identificatorilor partilor interesate, fiecare persoana are un identificator de baza si numere sociate celorlalte nume alea aceleiasi persoane. De exemplu Michael Joseph Jackson ar avea un numar de baza. Michael Jackson sau Mozart ar avea identificatori care sunt asociati cu numarul de baza, numele legal.
 O baza de date central a informatiilor IPI este gestionata de  agentia elvetiana SUISA pentru CISAC. In momentul actual sunt 4.4 milione de numere IPI pentru 2.8 million parti interesate.
 Fiecare lucrare muzicala  are un  ISWC unic legat de una sau mai multe parti interesate (IPIs). CISAC este agentia responsabil cu ISWC-uri.
Alocarea de ISWCs la toate lucrarile din bazele de date ale companiei a durat ceva timp. Există trei faze de la această activitate.
Initial, fiecare societate a inceput atribuirea de ISWC-uri repertoriului  propriilor membri (din repertoriul intern). Pentru cele 65 de societati care, in prezent, contribuie la CISNet, aceasta sarcina este gata, potrivit CISAC. Aproximativ 18 milioane de lucrari au implementat ISWC-uri în 2009.
Acum societatile lucreaza la faza a doua. In aceasta faza, fiecare societate isi leaga teritoriul sau de repertoriu din afara ţării sale (din repertoriul internaţional), care este folosit pe teritoriul societatii. Acest lucru este menit sa asigure ca toate identifica aceeasi compozitie.
Faza a treia implica unirea informatiilor primate de la a treia parte, cum ar fi serviciile telefonice si digitale (licentiate), pentru a face raportarea la utilizarile compozitilor mai usor si mai precis.
Unele companii au inceput sa aiba initiative locala de a face schimb de -uri cu o a treia parte, cum ar fi amprentarea companiilor tehnologice şi a radiodifuzorilor.  CISAC spera sa colaboreze cu cativa din marii furnizori de servicii digitale (DSP)  pentru extinderea utilizarii standardelor ISWC de catre acestea.

“DSP-urile sunt din ce in ce mai preocupati de lipsa calitatii informatiilor, in special in compozitiile muzicale” spune directorul CISAC pentru retelele de informare si a sistemelor interne Sylvain Piat. “Ele incearca sa obtina mai multe informatii si  noi le putem furniza mai multe informatii.”
CIISAC este, de asemenea, un membru fondator al unei organizaţii care stabileste  standardele  lucrarilor de audiovizual. Pentru muzica, aceasta include foi directive care contin informatii despre compozitiile utilizate in lucrari, cum ar fi programele de televiziune.
In 2007, CISAC a inceput sa le ceara societatilor membre (cam 125 pentru muzica in toata lumea) sa foloseasca sistemul de informatii general ca o conditie a apartenentei la colectiv. In momentul actual se afla in stadiul de dezvoltare un sistem in care regulile tehnice sunt urmate in sistemele fiecarei companii, dar acest set de reguli nu sunt de asteptat sa fie puse in practica pana in 2011-2012.

FURNIZAREA DE FORMATE
Al doilea pas pentru rationalizarea comunicarii informatiilor este crearea de standarde pentru schimbul de date.

Aici intra formatele in joc.
CISAC şi un grup de lucru de editori au creat common works registration (CWR), un format pe care editorii sa-l urmeze atunci cand inregistreaza compozitii la o societate. Aproximativ 65 edituri si 40 de societati folosesc acum acest format.
 Un alt format, common royalty distribution (CRD), a fost creat sa fie folosit de companii atunci cand se raporteaza la companii surori pentru a descrie distributia internationala. Cu alte cuvinte, o societate franceza, de exemplu, poate utiliza acest format pentru a raporta utilizarile anglo-americane in Franta si sa furnizeze acest fisier la o societate din SUA. Acest format, care abia acum incepe sa fie adoptat, combina, in principiu, toate formatele legate de drepturi de autor pentru un singur scop si ofera mult mai multe informatii detaliate cu privire la utilizarile locale care isi pot face, eventual, drumul catre titularii de drepturi.
The unidentified performances (UP) format descrie performantele cu care orice informatie disponibila a unei companii care nu a putut sa o potriveasca cu o compozitie in particular, poate imparti performantele informatiei cu alte companii in cazul in care au fost capabili sa faca asemanarea cu o compozitie.
Formatul AVR  descrie cererea de foi directive (utilizarile compozitiilor de catre audio-vizual) intre companii.

SCHIMBUL DE INSTRUMENTE
Al treilea stadiu a misiunii CISAC este sa furnizeze ‘instrumente’ pentru schimbul de date.
 CISAC are mai multe instrumente, indiferent daca bazele de date sau instrumentele dezvoltate sa ajute bazele de date lucreaza impreuna.
CISNet CISAC’ului, care intruneste bazele de date ale companiilor, a fost lansat in 2004. CISNet si-a unit apoi fortele cu FastTrack in 2007. FastTrack este numele tehnologiei care ruleaza CISNet si are sediul in Paris, fiind o companie detinuta de 12 societati de gestiune colectiva membre CISAC.
 Inainte de CISNet, nu era nici un punct de acces pentru ca zecile de societati sa caute in baza de date a altor societati.
Astazi, diagrama societatilor unite prin retea arata ca un plan electric complex conectat de un sistem electronic elaborate.
 In cadrul CISNet detinut de FastTrack, baza de date uneste:
•28  societati se afla in baza de date a CISAC;
•12 societati de afla in baza de date distribuita tehnologic a FastTrack;
•19 societati se afla in grupul de baze de date LatinNet;
• 3 societati din China impart baza de date DIVA;
•    6 societati din Brazilia impart baza de date ECAD;
• 7 societati asiatice impart baza de date MIS@Asia;

Dintre aceste societati, 65 contribuie cu informatii pentru a fi impartite intre societati si alte 95 folosesc reteaua pentru a cauta in baza de date. Unele societati ale FastTrack fac parte si din baza de date a CISAC. CISNet poate fi utilizata doar de soceitati (nu si de editori sau terte parti). Societatile care folosesc CISNet platesc o taxa pentru intretinerea si functionarea sa.
 CISAC a dezvoltat si niste instrumente care ajuta la integrarea performantelor neidentificate in cadrul CISNet. Aceste instrumente pun informatia la dispozitia companiilor intr-un sistem centralizat.
Se asteapta ca acest nou instrument sa fie testat in aceasta primavara si sa fie disponibil folosintei pana in vara, spune directorul CISAC Sébastien Mamy.

AJUTAREA SOCIETATILOR IN CURS DE DEZVOLTARE
Intr-un efort de a consolida societatile mici sau in curs de dezvoltare, CISAC furnizeaza asistenta financiara si de formare profesionala pentru a ajuta la identificarea lucrarilor si de colectare a drepturilor de autor.
 Societatile membre CISAC contribuie la un "fond de solidaritate." Acesti bani sunt folositi pentru a ajuta societetile sa cumpere servere de calculator si sa licentieze instrumentele de software necesare pentru a opera sistemele. CISAC ofera sprijin de formare pentru a se asigura ca societatile au un departament instruit pentru a utiliza tehnologia.
Nivelul de asistenta depinde de tara.
 In Africa, de exemplu, societatea nu are acces zilnic la internet. CISAC aprovizioneaza, astfel societatea cu un CD-ROM cu o baza de date pentru a cauta si in acelasi timp, a adauga informatiile societatii, in baza de date a CISAC.

PROIECTE VIITOARE
CISAC lucreaza in prezent cu alte grupuri la noul “International Standard Name Identifier” (ISNI).
 Codurile ISNI sunt, in primul rand, un alt strat de informatii care identifica un individ cu ajutorul identificatorului de parti interesate si apoi coreleaza acest IPI cu alti identificatori pentru acea persoana in alte baze de date pentru alte tipuri de lucrari (nu doar compozitii).
De exemplu, l-ar corela pe  John Lennon compozitorul cu John Lennon cantaretul. Ar corela compozitori care sunt si directori sau scenaristi, sau scriitori,  fotografi, astfel incat toata munca acestora sa sa fie corelata de nume.
 CISAC lucreaza, de asemnea, la un proiect pentru a ajuta sa uneasca compozitile de pe raporturile furnizorilor de servicii digitale majore cu ISWC-uri.
 Chiar daca CISAC include CISNet, fondat de FastTrack si unesc impreuna bazele de date ale societatilor, CISAC se vede pe sine ca un agnostic tehnologic. Scopul sau principal este de a contribui la dezvoltarea standardelor si de a promova utilizarea lor în fiecare baza de date.

marți, 13 aprilie 2010

Incident cu ORDA

Sambata la Adunarea Generala a UCMR-ADA a avut loc un mic incident in care a fost implicat directorul ORDA, Laurentiu Oprea, care pe la mijlocul zilei a incercat sa patrunda in incita salii, fiind oprit de personalul UCMR-ADA. De remarcat ca ORDA avea deja un observator in sala, unul din juristii ei, care avea delegatie pentru a participa la lucrarile Adunarii Generale. Dupa ce a asteptat la usa un timp, vazand ca nu e chip sa intre dl Oprea a plecat furios, nu inainte de a intocmi un proces verbal care sa consemneze evenimentul.
Probabil ca povestea aceasta nu se va incheia aici :)

luni, 12 aprilie 2010

A fost Adunarea Generala la UCMR-ADA

Sambata 10 aprilie a avut loc Adunarea Generala a UCMR-ADA. A fost si scandal, au fost si dispute mai mult sau mai putin constructive si au fost alesi 3 membri noi in Consiliul Director. Au participat aproximativ 160 de autori si editori.


Sedinta a inceput abrupt cu o disputa aprinsa privind ordinea de zi intre presedintele UCMR-ADA, Adrian Iorgulescu si Mihai Sturza de la Hi-Q. De altfel, tinerii au venit de data asta in numar mult mai mare fata de alti ani, si mult mai bine pregatiti. Din pacate pentru ei mai au de invatat in ceea ce priveste tactica abordarii unor astfel de sedinte. Nicio schimbare de profunzime nu se poate face peste noapte.
A urmat modificarea statutului, care a durat vreo 5-6 ore si care s-a terminat sambata doar pentru ca s-a decis de comun acord ca Regulamentul de Distributie sa fie scos din statut si dezbatut separat, la o noua Adunare Generala care sa aiba loc imediat ce se obtine avizul ORDA pe modificarile de statut de sambata.
De remarcat ca desi dezbaterile au fost aprinse si pe un ton ridicat de cele mai multe ori, pana la urma s-au gasit formulari de compromis care au satisfacut pe majoritatea celor prezenti in sala.
La alegerile pentru cele 3 locuri vacante in Consiliul Director au fost alesi Maia Ciobanu, Viorel Gavrila si Radu Fornea. De remarcat ca daca contestatarii nu si-ar fi divizat votul intre 5-6 candidati, probabil ar fi reusit sa mai introduca inca un autor tanar in Consiliu.
Toata treaba a durat de la 10 dimineata pana la 7 seara, mai rau ca intr-o zi obisnuita la munca.

vineri, 2 aprilie 2010

Copia privata

N-am mai scris nimic timp de 2 saptamani pentru ca am zacut la pat cu piciorul in ghips, de la o entorsa la handbal si mi-a fost cam greu sa scriu stand cu piciorul in sus. Nici acum nu pot sta mult pe scaun, dar o sa incerc sa scriu cat de mult pot.

Probabil ati auzit macar accidental despre copia privata, cei care sunt titulari de drepturi si iau bani de la organisme de gestiune colectiva ca UCMR-ADA, primesc bani si pentru asa numita copie privata. Ce este pana la urma copia privata? Pentru cei care vor definitia legala completa si toate prevederile legii 8/1996 le vor gasi la art. 107 si urmatoarele din lege.
Pentru cei care vor o explicatie mai accesibila ne-specialistilor in drept o sa incerc sa formulez eu una.
Autorii si toti care detin drepturi de autor si conexe (artisti, interpreti, case de discuri, editori, etc) sufera un prejudiciu din faptul ca publicul poate sa le copieze si  sa le multiplice operele folosind casete, CD-uri, DVD-uri, stick-uri si alte aparate cu memorie interna ca MP3-uri, etc.
De exemplu iti cumperi CD-uri goale (numite popular blancuri) si iti tragi de pe net sau de la un prieten muzica si filme la gramada, fara sa platesti decat pentru blancuri si pentru aparatul pe care le asculti. Cum titularii de drepturi nu castiga nimic de pe urma utilizarii operelor si cum nu poti, fara sa risti o revolutie, sa interzici blancuri si mp3-urile, s-a gasit un mecanism legal prin care un procent din costul acelor suporturi si aparate care permit copierea de lucrari protejate care pot fi utilizate in acest scop sa ajunga la cei prejudiciati (asa-numita remuneratie compensatorie).
Tarifele sunt in momentul asta foarte mici, intrucat lobby-ul industriei (stiti voi ce inseamna asta in Romania) a reusit sa le scada in 2005 foarte mult si anume:
- 0,5% pentru aparate (audio recorder, minidisk, dvd player, mp3, DVD si CD player si writer)
- 3% pentru suporturi (casete, CD (si de date), DVD, casete VHS).
Mai exista un tarif si pentru hartia de copiator perceput de COPYRO, la acelasi nivel.
In viitor aici va intra si PC-ul pentru ca calculatorul este cel mai important instrument de copiere si stocare. Deja in UE au inceput sa apara precedente favorabile, dupa ce societatea de gestiune colectiva GEMA a reusit sa castige un proces foarte important care ii da dreptul la un tarif aplicat vanzarii de calculatoare.

Veti spune ca pe acele suporturi si aparate sunt si opere legale, nu doar copii pirat. Da, asa este, doar ca studiile arata ca majoritatea muzicii si filmelor folosite de marele public au surse ilegale. Pana nu se va gasi o solutie tehnica sau legala aplicabila in practica, copia privata este singurul mecanism capabil sa reduca pierderile suferite de titularii de drepturi.

In Romania, copia privata este colectata de un colector unic desemnat de OGC-uri si anume OGC-ul care reprezinta drepturile industriei fonogramelor, UPFR.