joi, 30 septembrie 2010

Publishingul in Romania

Am vazut cum este afara, haideti acum sa vedem cum sta treaba in Romania. Primii
 publisheri au fost casele de discuri, care avand acces la informatie si know-how
extern, au vazut in publishing o noua posibilitate de a mai reduce costurile cu
artistii din portofoliu.

La artisti li s-a spus ca trebuie sa cedeze si o parte din drepturile de autor
chiar prin contractul de productie, cu motivarea: “asa se procedeaza afara”.
Nimic mai fals.
Afara exista o separatie clara intre publisheri si casele de discuri. Mai pe
romanesti sunt firme separate si cu ele se trateaza separate. Mai intai inchei
contractul de productie cu casa de discuri si ulterior se incheie contractul de
publishing, care contine obligatii si pentru publisher, nu doar drepturi.
Adeverata menire a unui publisher si motivul principal pentru care ii dati o
parte din drepturile voastre este ca el poate gasi surse alternative de venit
pentru piesele voastre muzicale.
In Romania nici nu prea exista contracte de publishing separate, de cele mai
multe ori, elementele unui contract de publishing sunt ascunse in contractul de
productie pe care il semnati cu casa de discuri.
Mai mult, aceste contracte nu contin nici un fel de obligatii pentru publisheri.
In realitate este un fel de cadou pe care artistii il fac casei de discuri, un
pret ascuns in cadrul contractului cu casa de discuri.
Asta explica de ce publisherii nu sunt deloc populari printre autori, si de ce
nu sunt prezenti in bordul UCMR-ADA. De altfel au incercat cam in fiecare an,
dar nu au primit mai mult de 2-3 voturi. Foarte relevant pentru modul in care
sun priviti de catre cei de la care au primit drepturile.
Dar cine sunt publisherii din Romania. Exista doua categorii mari si anume:
-        casele de discuri (CAT Music/Media Services, ROTON, Nova Music, etc);
-        subeditorii marilor case de publishing la nivel mondial ( EMI Music
Publishing Romania, Universal Music Romania, Schubert Music Publishing Romania,
etc).
De notat ca subeditorii majorilor au toti fara exceptie pe aceasi firma atat
activitatea de casa de discuri cat si de publishing. De asemenea este demn de
mentionat ca activitatea de casa de discuri prevaleaza ca importanta. Acesta
este alt motiv important pentru care nu sunt in bordul UCMR-ADA, intrucat exista
un conflict de interese clar in privinta asta.

21 de comentarii:

  1. Salut Dinu,
    Sunt de acord cu o parte din cele scrise de tine, dar in acelasi timp doresc sa atrag atentia asupra unor detalii eronate:
    1) "De notat ca subeditorii majorilor au toti fara exceptie pe aceasi firma atat activitatea de casa de discuri cat si de publishing"
    Cu parere de rau, Warner Chappell (K9 Music Publishing), EMI Music Publishing, Schubert Music Publishing nu au activitate de casa de discuri. La un moment dat ar putea deveni producatori si administratori ai masterului, dar niciodata casa de discuri.
    2) Intrucat editorii mentionati mai sus nu au activitate de casa de discuri, aceasta activitate nu preleveaza ca importanta.
    3) Editorii nu au fost acceptati in bordul UCMR-ADA din alte motive. Nu exista un conflict de interese intre editori si UCMR-ADA. Editorii sunt alitatii naturali ai oricarei societati de gestiune colectiva. Sa nu uitam ca editorii sunt cei care au incredintat cataloagele spre colectare UCMR-ADA si nu invers. Deci interesul este comun pentru o functionare cat mai eficienta a societatii, apararea drepturilor autorilor reprezentati de editor si ai caror venituri din drepturile de autor sunt colectate de societate, precum si pentru o colectare cat mai eficienta a drepturilor de autor din piata. In final, este un win-win partnership intre autori-editori-societate. Sau cel putin asa vad eu lucrurile.
    4) Exista o recomandare scrisa a CISAC catre societatile din Europa (inclusiv UCMR-ADA) pentru o reprezentare de pana la 1/3 a editorilor in bord. In plus, acceptarea unui editor in bord ar aduce un plus activitatii UCMR-ADA din punct de vedere managerial si administrativ. Sunt foarte multe lucruri care trebuie implementate, iar drumul este in continuare lung pana la o societate cu adevarat moderna, la nivelul PRS sau GEMA.
    5) Editorii mentionati mai sus functioneaza in acest moment 100% pe modelul explicate de tine la inceputul post-ului: Schubert Music Publishing nu detine publishing in piesele casei de discuri Roton decat in masura in care o anume piesa este o adaptare locala a unei compozitii din catalogul administrat de Schubert. Warner Chappell nu are nici o legatura cu A&A Records (licentiatul Warner Music in Romania). De la in care EMI Music Publishing Romania a fost preluata acum cativa ani de EMI Music Publishing nu mai exista nici o legatura cu Cat Music.
    6) In Romania exista contracte separate de publishing si ma mira ca afirmi contrariul avand in vedere ca respectivele contracte trec pe la dept. juridic pentru verificare (desi din punct de vedere juridic UCMR-ADA nu are calitate de a interveni intr-un contract editorial dintre cele doua parti, autor / editor)
    7) Orice contract contine obligatii ale autorului si obligatii ale editorului.
    8) Intr-o piata normala contractul de publishing si cel de productie nu au nici o legatura. Sunt doua activitati complet separate, iar Romania se indreapta si ea (poate cu pasi mai mici) catre normalitate.
    Multumesc pentru postarea comentariului.
    Andrei Filip

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna ziua, nu cred ca intrebarea mea are legatura cu subiectul de aici, oricum este interesant tot ce am citit aici, sunt informatii foarte bune pentru mine. As dori sa stiu si sa inteleg mai bine termenul de "lecentiere a melodiei" intr-un anume teritoriu. Cum se procedeaza, cine are dreptul de licentiere, despre ce teritorii este vorba? sunt multe necunoscute pentru mine...sper sa primesc un raspuns. Multumesc

      Ștergere
  2. Salut Dinu,
    Sunt de acord cu o parte din cele scrise de tine, dar in acelasi timp doresc sa atrag atentia asupra unor detalii eronate:
    1) "De notat ca subeditorii majorilor au toti fara exceptie pe aceasi firma atat activitatea de casa de discuri cat si de publishing"
    Cu parere de rau, Warner Chappell (K9 Music Publishing), EMI Music Publishing, Schubert Music Publishing nu au activitate de casa de discuri. La un moment dat ar putea deveni producatori si administratori ai masterului, dar niciodata casa de discuri.
    2) Intrucat editorii mentionati mai sus nu au activitate de casa de discuri, aceasta activitate nu preleveaza ca importanta.
    3) Editorii nu au fost acceptati in bordul UCMR-ADA din alte motive. Nu exista un conflict de interese intre editori si UCMR-ADA. Editorii sunt alitatii naturali ai oricarei societati de gestiune colectiva. Sa nu uitam ca editorii sunt cei care au incredintat cataloagele spre colectare UCMR-ADA si nu invers. Deci interesul este comun pentru o functionare cat mai eficienta a societatii, apararea drepturilor autorilor reprezentati de editor si ai caror venituri din drepturile de autor sunt colectate de societate, precum si pentru o colectare cat mai eficienta a drepturilor de autor din piata. In final, este un win-win partnership intre autori-editori-societate. Sau cel putin asa vad eu lucrurile.
    4) Exista o recomandare scrisa a CISAC catre societatile din Europa (inclusiv UCMR-ADA) pentru o reprezentare de pana la 1/3 a editorilor in bord. In plus, acceptarea unui editor in bord ar aduce un plus activitatii UCMR-ADA din punct de vedere managerial si administrativ. Sunt foarte multe lucruri care trebuie implementate, iar drumul este in continuare lung pana la o societate cu adevarat moderna, la nivelul PRS sau GEMA.
    5) Editorii mentionati mai sus functioneaza in acest moment 100% pe modelul explicate de tine la inceputul post-ului: Schubert Music Publishing nu detine publishing in piesele casei de discuri Roton decat in masura in care o anume piesa este o adaptare locala a unei compozitii din catalogul administrat de Schubert. Warner Chappell nu are nici o legatura cu A&A Records (licentiatul Warner Music in Romania). De la in care EMI Music Publishing Romania a fost preluata acum cativa ani de EMI Music Publishing nu mai exista nici o legatura cu Cat Music.
    6) In Romania exista contracte separate de publishing si ma mira ca afirmi contrariul avand in vedere ca respectivele contracte trec pe la dept. juridic pentru verificare (desi din punct de vedere juridic UCMR-ADA nu are calitate de a interveni intr-un contract editorial dintre cele doua parti, autor / editor)
    7) Orice contract contine obligatii ale autorului si obligatii ale editorului.
    8) Intr-o piata normala contractul de publishing si cel de productie nu au nici o legatura. Sunt doua activitati complet separate, iar Romania se indreapta si ea (poate cu pasi mai mici) catre normalitate.
    9) Inteleg ca este un blog personal. Cu toate acestea, pozitia ocupata in UCMR-ADA obliga la o pozitie impartiala fata de membrii societatii.
    Multumesc pentru postarea comentariului.
    Andrei Filip, K9 Music Publishing

    RăspundețiȘtergere
  3. Salut Dinu,
    te rog frumos, pentru Dumnezeu, invata (si sfatuieste si pe altii sa invete) sa nu mai emiti judecati globale.
    De acord, traim intr-un loc si intr-un timp in care normalitatea este adeseori o exceptie. Dar asta nu indreptateste pe nimeni sa inverseze logica.
    Aroganta OGC-urilor este istorica: pretind ca "protejeaza autorul" in loc sa inteleaga ca exista doar pentru a administra niste drepturi in baza unui mandat oferit de titularii acestor drepturi. Punct. Faptul ca statul le confera autoritatea de a colecta "repertorii extinse" este rezultatul unui interes comun. Nu legea face lumea, oamenii fac legea. Nu legea da autoritate OGC-ului, ci membrii prin catalogul dat spre administrare.
    OK, sunt publisheri buni si publisheri rai - normal! Dar terminati odata cu sapatul de trans(h)ee in calea unui business legitim! De ce nu le scrieti unora precum Sting sau Brian May sa nu se mai lase pacaliti de EMI Music Publishing?
    Si eu multumesc pentru postare.
    Cele bune,
    Radu Clondescu
    EMI Music Publishing Romania

    RăspundețiȘtergere
  4. Cu permisiunea lui Andrei o sa raspund intai d-lui Clondescu.
    Mai intai as dori sa precizez ca acest blog nu reflecta neaparat si parerea oficiala a UCMR-ADA, si reprezinta doar opinii si judecati de valoare care imi apartin doar mie. Si pe care mi le asun cu riscuri de rigoare.
    In al doilea rand incerc sa tin nivelul postarilor mele la un nivel cat mai accesibil si generalist, asa incat sa inteleaga toti cei interesati, dat fiind lipsa de informatii din domeniu.
    Intradevar, activitatea OGC ar trebui sa fie doar de administrare a drepturile acordate prin mandat de catre autori, dar realitatea arata ca doar OGC-urile il protejeaza pe autor.
    Cine s-a batut pt drepturile autorilor cand utilizatorii au incercat si incearca sa modifice legea in favoarea lor? Cine s-a batut pt tarife cat mai mari? Cine se va bate pt autori la modificarea legii drepturilor de autor din toamna asta?
    Si asta in conditiile in care membrii influenti ai comunitatii (da, ma refer la unii publisheri) ii saboteaza discret sau pe fata.
    Din pacate acordul meu de confidentialitatea ma impiedica sa spun mai multe, dar cu siguranta sunteti in tema cu incidentul de la arbitrajul pentru tariful pt internet de asta primavara, cand unul dintre subpublisherii mari a incercat sa scoata o parte din tarif (drepturile mecanice mai exact).
    Eu nu doresc sa sap nici un fel de transee, doar doresc sa atrag atentia asupra unor practici de lunga durata din industria muzicala romaneasca care incep sa se schimbe incetul cu incetul. Sunt de acord ca publishingul este o activitatea foarte necesara pt dezvoltarea industriei muzicale, cu conditia sa fie facut asa cum este facut el in Europa de Vest si America.
    Credeti ca un autor roman beneficiaza de aceleasi servicii ca si Brian May sau Sting? M-as bucura sa fie asa, dar din contactele mele cu autorii si artistii inteleg ca lucrurile nu stau chiar asa.

    RăspundețiȘtergere
  5. Salut Andrei si iti multumesc pt comentarii.

    In primul rand as dori sa subliniez inca o data ca ceea ce scriu eu aici este doar in nume personal. Nu vorbesc in numele UCMR-ADA, sunt doar niste opinii personale.
    E posibil sa fi gresit in ceea ce priveste Schubert si K9 si o sa verific. Dar in ceea ce priveste EMI, saptamana trecuta am avut un schimb de replici la Mechanical Rights Day cu un inalt reprezentat EMI, prezent la respectivul eveniment, care a confirmat ca EMI are in Romania activitate dubla, desi recunoaste ca respectiva practica nu este cea mai buna.
    Postarea mea s-a dorit sa fie una de infromare la nivel cat mai general, iar trebuie sa fii de acord cu mine ca toate casele de discuri au dobandit prin contractele de productie si drepturi de autor, care le-au trecut mai departe in multe cazuri, publisherilor existenti.
    Editorii mari nu sunt in bordul UCMR-ADA pt ca nu v-au ales autorii, asta e adevarul. Si asta spune foarte multe despre parerea autorilor despre activitatea voastra, fara suparare.
    Recomandarea de care vorbesti nu este a CISAC ci a GESAC, care este organismul de lobby la Bruxelles, si unde UCMR-ADA nu este membru. Oricum recomadarea respectiva nu este conforma cu legea romana, care stabileste exact cum sunt alesi membrii bordului si nu permite nici un fel de limitari sau cote.
    Contractele de publishing nu trec pe la mine, dar din cand in cand imi mai trece pe sub ochi cate un astfel de contract.
    Intradevar, in anul acesta am inceput sa vad contracte mai aproape de ceea ce exista afara, dar asta nu sterge cu buretele 10-15 ani de practici paguboase pt autori.
    Sper ca respectivele practici sa dispara si sa avem si noi publishing ca afara.
    Sunt de acord ca UCMR-ADA nu este inca de nivelul GEMA sau PRS, dar evolutia societatii este foarte rapida si imbunatatirile se vad in fiecare an. Sa nu uitam ca UCMR-ADA a inceput sa colecteze practic cam de 11 ani (mai serios) si ca doar de 8 ani a inceput boomul care tine si azi. GEMA si PRS au peste o suta de ani de activitate in domeniu.

    RăspundețiȘtergere
  6. Salut Dinu,

    Acum ca ai amintit pentru a treia oarea "incidentul" cu arbitrajul, ma simt nevoit sa intervin si eu. Credeam ca s-a lamurit odata si pentru totdeauna. Dinu, interventia nu s-a facut in numele publisherului ci in numele casei de discuri si in niciun caz nu s-a urmarit nerecunoasterea drepturilor mecanice in structura drepturilor on-line. Lucrurile astea au fost confirmate si lamurite de vice-presedintele companiei Universal MP personal. Nu inteleg de ce dupa atita timp si atitea lamuriri mai faci referire la aceste lucruri.
    Ca sa nu mai existe pe viitor astfel de confuzii, Universal Music Publishing va fi reprezentata direct in Romania prin biroul propriu incepind de luna viitoare. Problema e, ce se schimba la voi in bine?
    P.S. Universal Music Publishing inca mai asteapta scuzele UCMR pentru scrisoarea defaimatoare trimisa societatilor surori din intreaga lume. Problema e ca acolo nu era vizat doat UMP, ci toti publisherii in general.

    RăspundețiȘtergere
  7. Salut Sorin
    Am si acum adresa respectiva care spunea negru pe alb ca atat in calitate de casa de discuri cat si de publisher ati avut acea interventie prin care considerati ca nu trebuie sa exista tarif pt drepturile mecanice in tariful pt utilizarea pe internet.
    Aceasta este una din caracteristicile publishingului in Romania. Cand va convine sunteti fie publisher, fie label, intrucat aveti o singura firma pe care sunt ambele activitati, contrar practicii la nivel mondial.
    Lucrurile n-au fost lamurite de vice-presedintele vostru, ci de OGC-urile europene, care au raspuns rapid si clar solicitarii UCMR-ADA (de clarificare a situatie), ceea ce voi numiti "scrisoare defaimatoare". Si care viza doar Universal Romania, nu si restul publisherilor.
    Din pacate acordul meu de confidentialitate cu UCMR-ADA ma impiedica sa spun mai multe despre acest subiect.
    Oricum din cate stiu eu UCMR-ADA nu are de ce sa se scuze, si ar fi asteptat mai curand scuze de la Universal Romania pt situatia in care societatea a fost pus intr-un moment foarte delicat.
    Foarte bine ca va deschideti birou separat, nu pot decat sa va felicit pt aceasta intitiativa, pacat doar ca nu ati facat asta mai din vreme.
    Ce se schimba in bine la noi? Eu as zice foarte multe, atat tehnic, ca tarife, ca dotare.
    Inclusiv in ceea ce priveste relatia cu editorii s-au facut eforturi financiare mari, destul de putin apreciate (ma refer la modulul CRW).
    Sigur, mai e mult pana la nivelul PRS-ului (societatea din Marea Britanie), dar lucrurile sunt pe un fagas bun. Sau nu esti de parerea asta? :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Dinule, adineauri ti-am spus ca interventia a fost facuta din partea casei de discuri si atit, Acest fapt a fost confirmat apoi si de conducerea casei de discuri dar si de vicepresedintele Universal Music Publishing Intl, ce vrei mai mult de atit? - iar OGC-urile au inteles imediat cum a stat de fapt treaba
    Dar de aici sa trageti concluzia ca Universal Music Publishing este impotriva instituirii drepturilor mecanice pentru exploatarile on-line si ca in general in Romania publisherii actioneaza contar intereselor autorilor, e o mare greseala. Noi pentru asta asteptam scuze. Interventia aia a avut o introducere nefericita si atit. Sper sa nu mai fie nevoie de un alt comentariu

    RăspundețiȘtergere
  9. Dnule, cel mai bine hai la o bere saptamina asta cu toti cei de mai sus. Cred ca e cea mai buna ocazie sa ne cunoastem mai bine ;)

    RăspundețiȘtergere
  10. Da, de casa de discuri care in mod convenabil imparte acelasi nume si aceasi firma ca publisherul.
    Sunt curios daca UMP ar fi avut curajul sa faca aceasi schema si in Marea Britanie, tara cu probabil cel mai mare control al publisherilor asupra OGC-urilor.
    OGC-urile au ramas perplexe, dar puse in fata dovezilor alb pe negru au reactionat extrem de rapid si ne-au dat adresele de care aveam nevoie. Inclusiv PRS, SACEM si GEMA. Nu ne-a reprosat nimeni pt scrisoarea respectiva (oficial sau neoficial) ba dimpotriva.
    Poate nu ne-ar fi crezut daca nu ar fi fost anumite actiune ale majorilor la nivelul Comisiei Europene in ultimul an.
    Ar fi interesanta poate o discutie despre ce intentioneaza sa faca de fapt publisherii la nivel european, pt ca intre ceea ne spuneti noua si ceea ce spun sefii vostri la Bruxelles este o mare diferenta.

    Nu am scris ca ati fi impotriva autorilor, ci doar ca Universal Romania a intervenit pt utilizatori in arbitrajul pe internet, intr-un moment foarte sensibil, si anume in ultima sedinta a comisiei de arbitraj. Am recitit mailul acum si nu e nimic care sa ne reprosam in mailul respectiv. Dac as fi avut timp si datele lui de contact i-as fi scris direct lui Andrew Jenkins mai intai, dar nu a fost timp pt asta, si prioritar era obtinerea de adrese de la OGC-urile europene.
    Oricum, parerea mea personala (nu reflecta neaparat si cea a UCMR-ADA) este ca daunele produse prin actiunea voastra se vor sterge extrem de greu, si lipsa de incredere intre parti va dainui inca multa vreme.
    Intrucat si argumentele "casei de discuri" nu au fost retinute (pe buna dreptate) de comisia de arbitraj, mi se pare mie ca ati obtinut o loose-loose situation.

    In rest iti multumesc pt comentariu si sper sa nu fie ultimul :). Cu riscul de a te supara pe tine si pe altii eu voi continua sa-mi expun parerile aici. Asa bune sau rele cum sunt ele.

    RăspundețiȘtergere
  11. Dinule, inca odata, nu intelegi ca nu a fost actiunea mea, eu sint UMP in Romania!!! Cind vorbesti de acea casa de discuri, nu vorbi la pers a 2a ca nu am nicio treaba cu ei, Ce e asa greu de inteles? Revin cu invitatia la bere, nu de alta, da' se uita lumea

    RăspundețiȘtergere
  12. Cu placere, cu conditia sa ne sincronizam programele. :)

    A fost o confuzie pe care colega ta (cred) a exploatat-o. Arbitrii de atunci n-au avut nici pe departe informatiile pe care le-ai oferit tu si nici nu inteleg subtilitatile publishingului romanesc.

    RăspundețiȘtergere
  13. Ludwig van Beethoven11 octombrie 2010, 20:39

    PARTEA 1

    Draga Dinule,

    In primul rand, sa iti dea Dumnezeu sanatate pentru ca aduci lumina in mintile tulburate de contracte-capcana ale unor artisti naivi care, in dorinta de a razbi la lumina rampei cat mai repede, semneaza orice, cu ochii inchisi.

    Cum, dealtfel, a fost si cazul meu, pe care am sa-l relatez in cele ce urmeaza. Post-ul e destul de lung (5 PARTI), dar va sigur ca merita citirea sa!

    In al 2-lea rand Dinule, faci o treaba buna, iesi in evidenta, si eu, spre exemplu, te voi contacta sa iti solicit consultanta juridica. Remunerata, evident.

    Daca aveam aceste informatii in 2001 - cand am semnat niste contracte care habar nu aveam ce erau - aveam acum substantial niste bani in plus. Da, stiu, prostia nu doare. Insa o data ce devii "destept" si realizezi niste gafe pe care le-ai facut din nestiinta, doare al naibii de tare.

    Si in al 3-lea rand Dinule, NU te duce cu ei la bere, ca iti pierzi timpul! Probabil vor sa te roage/mituiasca/saboteze/ameninte sa nu mai postezi informatii care le strica business-urile. Nu ai ce sa cauti “la o bere” cu acesti pungasi! Continua sa postezi ce iti trece prin cap!

    Este evident ca prin acest blog, prin aceasta oaza de informatii (desi observ ca si site-ul UCMR-ADA este bogat in informatii pretioase referitoare la publishing - vezi sectiunea Membri/Intrebari frecvente) "deranjezi" niste fosile ale unor fosti rechini specializati in jegmanirea cantautorilor.

    RăspundețiȘtergere
  14. Ludwig van Beethoven11 octombrie 2010, 20:41

    PARTEA 2

    In cele ce urmeaza, am sa relatez cazul meu. Evident, nu am sa spun cine sunt, pt. ca am sa dezvalui multe chestii aici, probabil am sa si jignesc si asta e si farmecul/scopul unui blog/forum: sa spui niste adevaruri deranjante si sa ramai anonim in acelasi timp.

    In 2001 eram component al unei trupe deosebit de populare in Romania. Insa, ca si multi alti artisti de varsta mea de atunci, eram "cu capul in nori" in ceea ce briveste business-ul. Minte mea era doar la muzica si la femei. Asa cum de altfel si trebuie sa fie un artist. Habar nu aveam ce e aia "Contract de Editare", "Publisher", etc... Stiam doar ca, din cand in cand, trebuie sa mi se vireze niste bani de la UCMR, daca piesele noastre se difuzau pe Radio/TV. Atat stiam, nimic mai mult.

    Si tocmai imprimasem un album nou (pe costuri proprii) si intrasem in atentia casei de discuri Media Pro Music. Si astia ne trimit un Contract de Productie, pe care cu greu l-am descifrat la vremea aia si am fost in stare sa deschid gura si sa solicit modificare unor clauze. In final batem palma si vine si ziua semnarii.

    Si in ziua semnarii, vine un cocalar pe nume Bogdan Stratula si aduce Contractul de Productie printat, dar mai aduce cu el inca un contract pe care scria "Contract de Cesiune si Editare" si pe care nu il mai vazusem inainte niciodata.

    Si evident intreb: "Ce e asta?"
    Cocalarul raspunde: "Nimic important - o formalitate prin care ne dati inapoi jumate din cei 10% pe care vi-i datoram din pretul fiecarei casete/CD vandute (cota dreptului de autor per fonograma vanduta, adica drepturile mecanice)."

    Nu mi s-a parut mare chestie, mai ales ca noi nu vindeam atunci fenomenal de mult, si oricum mi s-a parut fair, deoarece noi agreasem cu ei sa impartim profitul jumi juma.

    Si discutia continua:
    Eu: "Si trebuie neaparat sa il semnam si pe asta? N-ar fi mai bine sa ne uitam si noi peste el?"
    Cocalarul: "Eu zic ca ar fi mai bine sa-l semnati" Si apoi, cu un ton de usoara amenintare: "Va zic eu ca asa e mai bine pentru o buna relatie intre noi".

    Presati de timp si de dorinta de a aparea cat mai repede din nou la TV pentru a primi solicitari de concerte (concertele erau principala sursa de bani pt noi la vremea aceea) am semnat fara sa citim.

    RăspundețiȘtergere
  15. Ludwig van Beethoven11 octombrie 2010, 20:43

    PARTEA 2

    In cele ce urmeaza, am sa relatez cazul meu. Evident, nu am sa spun cine sunt, pt. ca am sa dezvalui multe chestii aici, probabil am sa si jignesc si asta e si farmecul/scopul unui blog/forum: sa spui niste adevaruri deranjante si sa ramai anonim in acelasi timp.

    In 2001 eram component al unei trupe deosebit de populare in Romania. Insa, ca si multi alti artisti de varsta mea de atunci, eram "cu capul in nori" in ceea ce briveste business-ul. Minte mea era doar la muzica si la femei. Asa cum de altfel si trebuie sa fie un artist. Habar nu aveam ce e aia "Contract de Editare", "Publisher", etc... Stiam doar ca, din cand in cand, trebuie sa mi se vireze niste bani de la UCMR, daca piesele noastre se difuzau pe Radio/TV. Atat stiam, nimic mai mult.

    Si tocmai imprimasem un album nou (pe costuri proprii) si intrasem in atentia casei de discuri Media Pro Music. Si astia ne trimit un Contract de Productie, pe care cu greu l-am descifrat la vremea aia si am fost in stare sa deschid gura si sa solicit modificare unor clauze. In final batem palma si vine si ziua semnarii.

    Si in ziua semnarii, vine un cocalar pe nume Bogdan Stratula si aduce Contractul de Productie printat, dar mai aduce cu el inca un contract pe care scria "Contract de Cesiune si Editare" si pe care nu il mai vazusem inainte niciodata.

    Si evident intreb: "Ce e asta?"
    Cocalarul raspunde: "Nimic important - o formalitate prin care ne dati inapoi jumate din cei 10% pe care vi-i datoram din pretul fiecarei casete/CD vandute (cota dreptului de autor per fonograma vanduta, adica drepturile mecanice)."

    Nu mi s-a parut mare chestie, mai ales ca noi nu vindeam atunci fenomenal de mult, si oricum mi s-a parut fair, deoarece noi agreasem cu ei sa impartim profitul jumi juma.

    Si discutia continua:
    Eu: "Si trebuie neaparat sa il semnam si pe asta? N-ar fi mai bine sa ne uitam si noi peste el?"
    Cocalarul: "Eu zic ca ar fi mai bine sa-l semnati" Si apoi, cu un ton de usoara amenintare: "Va zic eu ca asa e mai bine pentru o buna relatie intre noi".

    Presati de timp si de dorinta de a aparea cat mai repede din nou la TV pentru a primi solicitari de concerte (concertele erau principala sursa de bani pt noi la vremea aceea) am semnat fara sa citim.

    RăspundețiȘtergere
  16. Ludwig van Beethoven11 octombrie 2010, 20:56

    PARTEA 3

    Timpul a trecut, si am citit intr-un final contractul din care nu am inteles pe loc nimic, si atunci am inceput sa sap. Si am sapat pana l-am descifrat complet: prin acel contract cesionam (dadeam) TOATE drepturile patrimoniale catre firma lor (care APROPO: era si casa de discuri si Publisher in acelasi timp!!!), pentru TOATE teritoriile lumii si toate astea pe 50 (cincizeci) de ani!!! Adica piesele erau acum ale lor, ei le controlau exploatarea si obtineau si 50% din drepturile mecanice (in caz ca cineva facea vreun cover dupa ele si ajugea mare hit, ei luau 50% din cota cuvenita autorului la vanzarea fiecarui CD)

    Si asta inca nu ar fi fost asa rau: lovitura cea mare a fost ca, prin contractele astea ei obtineau nu numai 50% din mecanice, dar si 33% din drepturile de comunicare publica. Adica din banii care ne veneau noua de la UCMR-ADA pentru difuzari. Pentru toti cei 50 de ani!!

    Mania mi-a fost infinita cand am inteles de fapt ce era acest contract, sub care se aflau 12 compozitii ale noastre, printre ele unele dintre cele mai bune si mai difuzate (chiar si in ziua de azi!!) piese ale noastre.

    Si, evident, contractul asta de editare NU continea niciun fel de obligatii pentru Editor. Il am si acum in fata si incep sa tremur cand ma uit pe el...

    Ulterior cocalarul de Stratula si cu partenera lui de conducere (o zdreanta numita Oana Negruzi) au fost demisi de taticul trustului Pro si in locul lor a venit Sorin Vasilescu (zis si “Nea Ulei” - lucrase inainte in fabricarea/vanzarea de ulei alimentar).

    Acum eram destepti, stiam ce e una si ce e alta, conducerea era noua si am continuat relatia cu Media Pro. Am inregistrat un nou album si a urmat din nou faza de negociere. Evident, iar au trimis “capcana” (Contractul de Editare), dar l-am respins vehement din start si dupa multe, multe proteste si incercari din partea lor, au acceptat in final lansarea albumului fara sa primeasca publishing. Si uite asa am avut noi (si le avem si azi) toate drepturile de autor pe mana si toti banii din exploatarea noilor cantece.

    Si in toata plimbarea asta de “primeste-pe-mail-completeaza-contract-trimite-inapoi-completat” am observat o data din nimearala (am pus mouse-ul pe iconita Word) ca la toate aceste contracte scria “Author: Radu Clondescu”. Adica pungasul care posteaza aici mai sus revoltat. El era sursa. El era fauritorul acestor mojicii. El era Gurul Jegmanirii de la care idiotii de la Media Pro (si probabil si multe alte case de discuri) “comandasera” aceste contracte care, inca o data, NU contineau niciun fel de obligatii pentru Editor, cu exceptia faptului ca (cat de ridicol!!!), se obligau sa ne dea un numar de 50 CD-uri si casete gratuit!!! Imi vine sa-i caut pe astia si sa infig un pumnal in ei...

    Desigur, jignesc aici si sunt plin de manie. Dar banii mei sunt la ei, si acolo vor ramane.

    Singura “razbunare” este ca, ceea ce scriu eu sau Dinu aici va fi citit de alti artisti ne-luminati, care vor intelege mecanismul si se vor apara de inselatorie cand vor incheia deal-uri, stricand jocul acestor lichele numiti “publisheri”.

    RăspundețiȘtergere
  17. Ludwig van Beethoven11 octombrie 2010, 21:14

    PARTEA 4

    De unde atata ura din partea mea catre publisheri???

    Evident din cauza incidentului relatat mai sus, in urma caruia am calculat estimativ (dar destul de aproape de realitate) ca cei 33% din comunicarea publica totalizeaza (din 2001 pana in prezent, pentru toate cele 12 compozitii si incluzand toti compozitorii formatiei) in jur de 22.000 Euro. Bani FURATI efectiv de Media Pro.

    In afara de asta, mai am un motiv si am sa il expun in cele ce urmeaza in calitatea mea de CANTAUTOR.

    Deci, pentru un cantautor, pun sub semnul intrebarii insusi rostul existentei unui publisher.

    Cantautorul compune si apoi interpreteaza ce compune. Pentru compozitia sa, el insusi gaseste o imediata utilizare a compozitiei, prin simplul fapt ca o inregistreaza si apoi (uneori cu succes) o lanseaza.

    Daca piesa este de succes vor aparea cover-uri, vor aparea solicitari de includere ale ei in coloane sonore, in spoturi publicitare, etc. Adica vor aparea “surse alternative de venit” pentru acea compozitie. In acest caz, un publisher este de prisos.

    Deasemenea, nu cred ca un publisher poate influenta difuzarea piesei pe radio sau TV. Cel mult o poate propune sau face demersuri, dar fiecare post de Radio sau TV au formatul lor si oricum stim cu totii ca difuzarea unei piese depinde de alti 1000 de factori.

    Concluzionez ca artistul-cantautor trebuie sa lupte sa ramana detinatorul unic al drepturilor sale patrimoniale de autor. Nu stiu ce zice Clondescu de Brian May, dar Queen au avut firma proprie de publishing (Queen Music Ltd.), asa ca nu stiu ce face Brian May cu EMI Publising... Probabil dupa Queen a continuat sa compuna, dar pentru altii, deci e doar compozitor, si asa ajung la urmatoarea idee:

    Daca esti doar compozitor, si compui toata ziua ce iti trece prin cap, fara un scop anume, POATE DOAR ASA ai ce face cu un publisher: compui intr-o zi o opera, sau o tema oarecare, sau o piesa care iti trece prin cap, apoi iti suni publisher-u si zici “vezi in ce film sau reclama poti sa-mi bagi asta” sau “vezi ce artist mare gasesti pentru piesa mea noua”.

    Dar ce compozitor mai compune astazi “ce ii trece prin cap”? Toti lucreaza pe un target anume. Pentru un artist anume identificat inainte si pentru un gen anume. Deal-urile sunt dinainte stabilite si se lucreaza tartgetat.

    La fel si compozitorii de muzica de film sau reclame. Lucreaza pe un target, au un task anume. Apoi, daca creatia e de succes, vor veni alte exploatari, care oricum vor fi solicitate, fie ca publisher-ul da din coate sau nu.

    RăspundețiȘtergere
  18. Ludwig van Beethoven11 octombrie 2010, 21:17

    PARTEA 5

    Publisher-ul este o reminiscenta a trecutului, de pe vremea cand de-alde Beethoven compuneau, scriau DE MANA partitura si apoi Publisher-ul (pe romaneste Editorul) “edita” lucrarea, adica organiza tiparirea ei si distribuirea mai departe spre fructificare. Atunci nu existau inregistrari audio, singurul mod de a face publica o opera muzicala era distribuirea (vanzarea) partiturilor tiparite, iar comunicarea publica presupunea interpretarea LIVE a acestor partituri, atunci neexistand radio, tv, etc. Si cam astea erau sursele de venit pentru muzicieni, compozitori si publisheri.

    Activitatea de publisher trebuie sa dispara in viitor si cu siguranta asa va fi. La fel si “Casele de discuri”. Internetul a adus intr-o relatie directa Creatorul si Publicul. Publicul va fi in viitor (si deja a incput sa fie) singurul care hotaraste, singurul care promoveaza, singurul care finanteaza un artist. Existenta unor terti in aceasta pura relatie este nu doar ne-necesara, ba chiar nociva.

    Iar in ziua de azi, iti poti compune, imprima si mixa albumul in dormitor. Si nu cu bugete astronomice, ci cu sume moderate, uneori chiar cu sume din 4 cifre!

    Lumea se schimba, apar job-uri si activitati noi si altele vechi dispar. Acesti domni ai trecutului trebuie sa inteleaga asta, si daca nu, Sistemul ii va elimina oricum in cele din urma. Dar deocamdata ei continua sa tina cu dintii, sugand cat se mai poate.

    S-a vorbit enorm de prabusirea industriei muzicale. De fapt, Industria jegmanirii s-a terminat. Nu Muzica! Nu productia de muzica! Muzica va continua sa existe atat timp cat oamenii vor exista! Iar in ziua de azi se produce muzica mai mult ca oricand.

    Sigur, poate ca analiza mea e plina de frustrare si poate ca duc lipsa de unele informatii mai detaliate din Publishing. Insa stiu ca am atins nervul principal si stiu ca, in mare, am dreptate. Si asta o stiti si voi!

    Dar am obosit scriind, si oricum am scris ce ma rodea. Ma opresc aici, poate voi mai posta.

    Va doresc la toti numai bine, mai putin “publisher-ilor”!

    RăspundețiȘtergere
  19. Personal nu inteleg ce doreste sa ne spuna domnul Alex Belciu in lungaaaa sa postare din care citesc o frustrare ce nu are baze reale.

    Nu am de ce sa iau apararea producatorului MediaPro Music intrucat nu sunt de acord cu sistemul practicat de casele de discuri din Romania. Dar atata timp cat Alex este co-autor la majoritatea pieselor Vank si a semnat contractele respective in deplina cunostinta de cauza (impreuna cu Cornel) nu vad care este problema. L-a obligat cineva sa le semneze? Cunosc numerosi autori care au spus nu cedez cota editoriala in piesa. Producatorul poate sa iti spuna ca in cazul asta nu iti scoate piesa pe piata sau daca piesa este intr-adevar buna, va accepta. Poate nu e cel mai bun exemplu, dar daca te opreste politia in trafic si te pune sa semnezi procesul verbal pentru greseala pe care ai facut-o poti sa spui dupa aia ca ai fost obligat sa semnezi procesul verbal sau ca l-ai semnat fara a-l citi?

    Chiar daca 33% din comunicarea publica ar insemna 22.000 EUR (suma mult exagerata dupa parerea mea), ma intreb cati bani au incasat autorii in urma comunicarii publice masive pe care a facut-o grupul media respectiv prin canalele detinute si daca ar fi castigat banii colectati de UCMR-ADA si vizibilitatea ca artist fara aceasta comunicare. Asta pentru a privi lucrurile mai corect, pentru ca Dl. Beethoven vorbeste despre lucruri incredibile cum ar fi cover-uri ale pieselor care s-ar realiza fara acordul autorului si care teoretic ar fi adus nu stiu ce bani producatorului fara sa aduca vre-un beneficiu material autorului. Stimate domn, atata timp cat producatorul are 33% si autorii 67% nici o aprobare de cover nu se dadea fara acordul autorului, iar banii cei mai multi tot la autori ar fi venit.

    Editorii nu vor dispare niciodata. Aici dumneavoastra confundati din nou Editorul cu Producatorul si Autorul cu Artistul. Nu intotdeauna Producatorul este Editor si nu intotdeauna Autorul este si Artist. Editorii adevarati investesc in dezvoltarea carierei autorului, se ocupa de managementul autorului, organizeaza sesiuni de creatie in care autorul reprezentat poate compune cu altii, promoveaza piesele autorului catre artisti, catre companii de productie cinematografica, agentii de publicitate, eficientizeaza colectarea si urmaresc utilizarile piesei in piata. Totul cu un singur scop: de a promova compozitiile respective si a maximiza veniturile. Deci Editorul este o componenta activa in piata de muzica.

    Am incredere ca lucrurile vor ajunge pe un fagas normal la un moment dat. Insa perioada economica tulbure si situatia pirateriei din Romania care a si dus la prabusirea vanzarilor au dus la aparitia acestei practici in care Producatorii incearca sa isi acopere cheltuielile si printr-o cota din drepturile de autor. Chiar si asa, Producatorii s-au batut niciodata cu pumnul in piept ca sunt Publisheri.

    Astept sa mai postati. Sunt multe lucruri interesante pe care le-ati spus. Rugamintea ar fi sa renuntati totusi la limbajul sub-urban care nu face cinste unui autor de succes si nici nu este o carte de vizita pentru cei care citesc acest blog si care au alt nivel de asteptare.

    RăspundețiȘtergere
  20. Draga Alex de la Vank .... Am gresit ? ....Nu cred. Sunt Bogdan Stratula si nu am fost nevoit niciodata sa imi ascund identitatea. De fapt ce imi reprosezi direct ?

    RăspundețiȘtergere