vineri, 18 decembrie 2015

Organismele de gestiune colectiva - cum functioneaza

OGC-urile sunt organizate conform celor mai bune principii ale secolului 20. Cum, nu mai suntem in secolul 20 de 16 ani? Suntem in epoca digitala? Din pacate era digitala este prost inteleasa.

Unul din motivele pentru care OGC-urile au ramas in urma vremurilor, este ca sunt conduse de aceasi oameni in ultimii 15-20 de ani, practic de la infiintare. CREDIDAM si UCMR-ADA au aceasi presedinti de la infiintare, si la fel alte cateva OGC-uri. La UPFR se rotesc cam aceasi oameni, reprezentand marile case de discuri. Exista si niste relatii de rudenie interesante intre oamenii din conducerile mai multor societati.

Problema nu ar fi ca stau de atatia ani in functie, ci din faptul ca majoritatea nu stiu sa foloseasca un calculator, nu inteleg rolul retelelor de socializare in comunicarea cu membrii, nu inteleg rolul instrumentelor moderne (amprentarea pieselor muzicale, recunoasterea automata a lor de catre un sistem, procesarea si plata automata, etc) in dreptul de autor si drepturile conexe.

Nu o sa va vina sa credeti, dar unii dintre ei nu folosesc nici macar e-mailul. Chiar daca au adrese de e-mail, acestea le sunt printate si aduse pe hartie, iar raspunsurile sunt dictate sau notate pe hartie pentru a fi batute la calculator de secretara/asistent personal.

De aici vin o mare parte din problemele de transparenta si tehnologie, din cauza ca cei care au puterea de decizie, management, consiliu direct, etc sunt oameni care nu sunt de loc prieteni cu noile tehnologii.

Structura este cam aceasi peste tot. Un presedinte sau director general (la UCMR-ADA exista ambele functii, dar directorul general conduce asociatia), un departament contabil, care se ocupa si de colectare in cele mai multe cazuri, un departament juridic mic (se lucreaza si cu avocati externi), un departement de distributie/documentare si un corp de inspectori.

Colectarea se face de cele mai multe ori de catre departamentul contabilitate, o modalitate de lucru paguboasa si ineficienta. Aceasi oameni tin si contabilitatea societatii, si fac si colectari. Se aloca la 3-4 oameni toate categoriile de colectare (radio, TV, internet, cinema, ambiental, copie privata, etc). Cateodata un singur om cumuleaza categorii de colectare foarte vaste, combinatii gen radio, TV si internet. Va puteti imagine cat de mare este eficienta si acuratete in aceasta situatie.

Cel mai rau este ca nu exista nici o planificare a activitatii, practic nu stii azi ce faci maine. Nu se apeleza la firme de cercetare de piata. Utilizatorii noi se cauta dupa ureche, in cel mai bun caz prin diverse baza de date la liber. Cand spun ca nu exista planificare ma refer la faptul ca astfel de actiuni sunt rare, decise peste noapte, fara mare finalitate decat un val de notificari ramase in mare parte fara raspuns, toate formulate pompieristic, intr-un stil amenintator, promovat intens de conducerile OGC-urilor (car se inspira masiv unele de la altele), care nu e de natura sa duca la o colaborare buna intre utilizatori si organizatii.

Din cauza acestui mod de lucru neprofesionist organismele nu acopera toata piata, si titularii de drepturi sunt prejudiciati. Eu am avut ocazia sa vad cum lucreaza societati de gestiune colectiva de afar, PRS (Marea Britanie) de exemplu, poate cea mai performanta societate de gestiune colectiva, lucreaza intr-un mod profesionist, cu planuri de dezvoltare pentru urmatorii 5 ani, cu identificarea utilizatorilor prin firme specializate, utilizand aplicatii si programe care identifica in mod automat utilizarile si cu accent foarte mare pe transparenta si comunicarea atat cu membrii societatii, dar si cu utilizatorii.

Un alt aspect care ii prejudiciaza in mod semnificativ pe titularii de drepturi de autor este lipsa unui audit al sumelor declarate de catre utilizatori. Mai simplu, majoritatea tarifelor sunt calculate ca un procent din veniturile realizate de acel utilizator (televiziune, radio, cablist) din utilizarea pieselor muzicale sau al altor opere purtatoare de drepturi de autor (carti de exemplu). Deci ca sa se calculeze suma datorata lunar sau trimestrial, trebuie sa stii exact ce venituri a realizat respectivul utilizator. La acest moment acest lucru se realizeaza doar prin declaratii pe proprie raspundere al respectivului utilizator. Nu-l controleaza nimeni daca a declarat corect sau nu. In rarele ocazii in care s-au controlat veniturile, au aparut surprize.

Un alt aspect pe care il abordez in acest articol (as putea scrie un roman de sute de pagini despre subiect) este modul in care se distribuie sumele colectate. Din pacate sistemul gandit de OGC-uri, ORDA este unul arhaic, care a fost gandit initial pentru sistemul analogic bazat pe hartie. Adica fiecare utilizator scrie pe o harte (ulterior fisier word sau excel) ce piese muzicale foloseste. Sistemul respectiv are toate probleme posibile, lipsa de acuratete, permite multe erori, etc, dar poate fi utilizat fara investitii mari, fara un know-how semnificativ, dar cu mare consum de forta umana.

Exista deja de multi ani sistem moderne, care identifica pe baza de amprenta sonora piesele muzicale, fara sa mai fie nevoie de raportari, si cu o acuratete de 100% (fara liste de opere muzicale neidentificate kilometrice). Exista si baze de date cu piese straine, care iti ofera mai tot repertoriul mondial, si exista si softuri care se pot achitiona sau se poate angaja contractori externi care sa faca asta pentru societati. Ce trebuie facut aici este amprentarea pieselor muzicale romanesti, ceea ce nu ar fi o problema intrucat la UCMR-ADA iti cere o copie audio a piesei muzicale la inregistrarea ei. La ora actuala acest motiv face ca Mediaforest si altele similare sa nu poata fi utilizate in repartitie

Astfel de sistem au ajuns in Romania inca din 2005. Puteti sa va intrebati de ce nu sunt utilizate pe scara larga pana acum si de ce legea favorizeaza un sistem analog. Aici si ORDA ar avea de dat socoteala.

In ceea ce priveste sistemele de distributie, ele sunt in mare parte automate, dar nu sunt extrem de precise intrucat listele cu operele muzicale utilizate sunt facute cu pixul (mai mult sau mai putin). Degeaba sistemul informatic este bun, daca baza de date cu care lucreaza este varza. Nu ma refer la bazele de date cu opere muzicale, care functioneaza la nivel mondial.

Oamenii care lucreaza acolo ajung ori din intamplare ori ca urmare a unui proces de recrutare haotic (evident ca sistemul de pile, cunostiinte, relatii functioneaza din plin). Chiar si asa, ei incearaca sa-si faca treaba cat mai bine, si cel putin la UCMR-ADA exista volume de munca enorme dat fiind inapoierea tehnologica si informatica a societatii. Poate din acest motiv de multe ori sunt nervosi si stresati atunci cand vorbesc cu voi. Sa stai in fiecare zi de la 10 la 10 seara

Ca un fel de concluzie, daca ar exista o competenta manageriala adevarata, s-ar putea colecta mai multi bani, ar fi distributii mai eficient si ar exista o transparenta adevarata. Cu o transparenta de colectare, identificare si pana la distrubutie, nu ar mai exista suspiciunile care exista in acest moment.

In articolul urmator voi spune c ate ceva despre Oficiul Roman pentru Drepturi de Autor, ce rol au si cum controleaza ei OGC-urile




vineri, 3 iulie 2015

Organisme de gestiune colectiva - cum functioneaza - Episodul 2

Hai sa vedem ce OGC-uri mai exista si sa spunem cateva

Acum 5 ani am scris 3 articole in care am vorbit despre OGC-urile existente atunci,pe care le puteti citi aici, aici si aici. Puteti remarca ca numarul lor a crescut la 17 organisme active, mai ales la imboldul fostului director ORDA Robert Bucur, care a "sponsorizat" crearea de noi organisme de gestiune, cu scopul de a tine sub control, sau mai bine spus " a arata pisica" OGC-urilor cu care nu avea relatii personale bune. Schema era simpla: se face un organism pe ascuns, cu minim de membrii, organismul creat era acreditat de ORDA si peste cateva luni noul OGC primea prin Decizie ORDA dreptul exclusiv de a colecta pentru o anumita categorie. Nu conta ca respectivul organism nu avea reprezentativitate interna si/sau externa, in virtutatea faptului ca avea cativa membrii sau capcitate tehnica de colectare. sau ca titularii de drepturi erau pagubiti. A fost o perioada cu multe abuzuri din partea ORDA, perioada la care o sa revin intr-un articol separat.

Exista si organisme exotice, cum ar fi Asociatia Opera Teologica Ortodoxa - AOTO sau un organism de gestiune al autorilor de opere stiintifice PERGAM.

Daca ar fi sa rezumam, exista 2 OGC pe drepturile de autor in muzica, UCMR-ADA si APM. APM este alta entitate dubioasa, creata artificial ca sa dea un tun. APM inseamna Asociatia producatorilor de muzica, dar nu reprezinta drepturi comexe, asa cum ar sugera numele, ci drepturi de autor. Lista membrilor este foarte scurta, si cuprinde doar cateva SRL-uri obscure si doar cateva persoane fizice. Repertoriul este secret, desi celorlalte organisme le ste impus sa-l posteze pe site. Evident APM-ului i-ar fi greu sa-l posteze pe site pentru ca nu poseda asa ceva, desi legea drepturilor de autor spune la art 134, iar pe site-ul ORDA sunt mentionate clar obligatiile de transparenta, ca fiecare OGC trebuie sa aiba un website. Ar fi multe de zis despre acest subiect, dar ma gandesc ca poate nu va intereseaza un OGC obscur. Poate v-ar interesa daca v-as spune ca APM a solicitat un procent cu 2 cifre din colectarile UCMR-ADA? Sper ca nu o sa ma intrebati ce ar face cu banii :))

In domeniul drepturilor conexe ale interpretilor exista 3 OGC-uri. Deja cunoscutul CREDIDAM si OGC-ul care apartine familiei Prigoana, ARAIEX, si unde majoritatea membrilor sunt artisti care sunt difuzati la posturile TV care apartin familiei Prigoana. Gurile rele spun ca majoritatea artistilor si-ar cesiona drepturile de autor ca sa fie difuzati la respectivele posturi, si ca atare banii fac doar un circuit in acelasi buzunar. Evident este doar o calomnie, ca doar ORDA ii controleaza in fiecare an. O sa revin si la controalele ORDA. Promit ca revin cu un articol separat si despre cum controleaza ORDA OGC-urile. Al treilea organism este UNART, Uniunea Nationala a Artistilor din Romania, care s-a acreditat recent ca organism de gestiune colectiva ca urmare a renumelui destul de prost pe care il au atat CREDIDAM cat si ARAIEX.

In domeniul drepturilor conexe ale producatorilor de fonograme exista nu mai putin de 4 organisme. Initial exista doar unul, UPFR, care este si reprezentantul organismul multinational IFPI in Romania. Din pacate UPFR s-a comportat ca un club inchis, care foarte greu a primit membrii noi si care ste condus prin rotatie cam de aceasi oameni, reprezentand marile case de productie. Rezultatul acestei politici falimentare a fost aparitia ADPFR, Asociatia pentru Drepturile Producatorilor de Fonograme din Romania, mai intai, urmat apoi de UPVR, Uniunea Producatorilor de Fonograme din Romania si UPIF, Uniniunea Producatorilor Independenti de Fonograme, ultimul nascut. V-ati pierdut in uniuni, producatori, fonograme si romanii, nu-i asa? Daca spuneti ca nu strica o concurenta mica ar trebui sa va ganditi ca aparitia atator organisme nu este productiva, intrucat toate trebuie sa ia o felie din colectari, proportional cu membrii si repertoriul reprezentant (ceea ce inseamna cam de fiecare data arbitraj si instanta, timp in care nu se fac distributii catre memberii, iar procedura se va repeta de fiecare data cand apare un organism nou). Iarasi inseamna ca la negocierile pentru obtinerea unui tarif, trebuie o pozitie comuna in fata utilizatorilor, care vor exploata fara scrupule orice disensiuni pentru a obtine un tarif mai mic si pentru a plati cat mai putin. 

In domeniul operelor scrise exista 4 organisme. COPYRO, care apartine de Uniunea Scriitorilor, si care a stabilit deja recorduri greu de egalat despre poasta gestiune a drepturilor, si careia ORDA i-a ridicat in doua randuri licenta de functionare, in mod justificat. Ce se intampla acolo este de neatura penala, si va face de asemenea subiectul unui articol separat. Al doilea organism este Opera Scrisa, organism nou despre care nu cunosc prea multe lucruri. Mai exista 2 organisme adresate autorilor de opere stintiifice PERGAM si opere bisericesti, AOTO. Daca PERGAM reprezinta ambitia profesorului universitar de drept de proprietate intelectuala Viorel Ros, AOTO probabil este o ambitie greu de inteles a Patriarhiei.

Nu o sa va plictisesc cu detalii despre restul organismelor de gestiune colectiva mai mici, dar as vrea sa va informez despre cateva lucruri interesante despre cum intelege ORDA sa controleze regulile de transparenta pe care le puteti gasi aici. Puteti vedea in lista de organisme de gestiune colectiva ca nu toate organismele au website-uri. Da, ati citit bine, in anul de gratie 2015 unele OGC nu au inca pagini de internet, sau daca au, nu au nici macar informatiile minime cerute prin lege si decizii ORDA. Indeosebi organismele noi si destul de dubioase aparute recent nu respecta aceste reguli de bun simt. Nu avem de unde sa stim daca ORDA le-a controlat si sanctionat pentru ca si ORDA este de o opacitate remarcabila. Nu gasesti pe site-ul ORDA nici macar toate deciziile publicate in Monitorul Oficial, nu gasesti mai nimic in afara de informatiile minimale, care sunt actualizate de cateva ori pe an. 

Transparenta, atat fata de membrii cat si fata de public, desi clamata atat in lege cat si pe site-ul ORDA este doar o iluzie. Tonul este dat de catre ORDA, care spune foarte putine despre activitatile sale. Aveti o mostra aici in raportul de activitate pe anul 2014 publicat de catre ORDA. Acolo poti vedea doar 2 actiuni, una la mare, probabil vara si una la munte, pe valea Prahovei evident. Pare sa fie mai mult vorba de doua vacante platite din bani publici. Cam asta raporteaza ORDA ca a facut in anul 2014, an in care nu s-a obosit sa finalizeze controalele anuale pentru anul 2013 la nici unul din OGC-urile din lista. Este al doilea an consecutiv cand ORDA, care are peste 80 de salariati care nu se stie ce fac in afara de a cheltui banul public, nu-si indeplineste la timp obligatiile in termenele stabilite prin decizii proprii.

Cat timp ORDA da un astfel de exemplu mai poti sa te miri ca un organism ca APM, concurent al UCMR-ADA, si avizat in 2012 nu are inca un website? Nici UCMR-ADA nu este un monument de transparenta, cu un website foarte sumar si fara activitati de comunicare decenta (nu exista conturi de facebook, twitter, yammer, etc si nici profesionisti angajati pentru comunicare, relatia cu membrii si presa), dar exista o diferenta totusi intre o comunicare minimala, cu informatiile minime cerute de lege si una care nu exista deloc. Mai puteti vedea si site-ul UPIF, care nu contine nici pe departe informatiile minime prevazute de lege, gen statut, lista membrilor, conditii de aderare, forumulare, etc si care lasa sa se intelegea ca ar avea tarife stabilite aplicabile utilizatorilor, cand in mod legal doar UPFR poate colecta.

Oricine poate infiinta un organism de gestiune colectiva, daca respecta cateva conditii stabilite de lege si prin decizii ORDA, doar ca nu exista nici un avantaj pentru creatori si publisheri in existenta mai multor organisme pe acelasi domeniu, cate vreme nu au puterea si vointa de a invata de la societatile avansate si de a nu repeta aceleasi greseli pe care le fac organismele mai vechi.

O analiza a modului de functionare a catorva organisme de gestiune colectiva mai mari in urmatorul episod.

va urma

vineri, 26 iunie 2015

Organisme de gestiune colectiva - Ce sunt/cum functioneaza - Episodul 1

Prin acest articole, pentru ca vor fi mai multe, imi doresc sa va ofer voua, celor din industria creativa, indeosebi celor din muzica, informatii despre cum functioneaza aceste organisme (OGC-uri), cum au aparut, de ce sunt necesare, sfaturi pentru membrii si mai ales, cum functioneaza ele de fapt, informatii pe care nu le puteti gasi pe site-urile acestor organisme. O sa incerc sa inchei cu cateva propuneri concrete de inbunatatiri.

OGC-urile au aparut in Franta, in secolul 18, mai exact in anul 1777, la initiativa celebrului Beaumarchais, primul organism fiind SACD, care exista si azi. Cine doreste sa afle mai multe amanunte despre spumoasa istorie a infiintarii primului OGC poate intra aici
Primele OGC-uri in muzica au aparut in secolul 19, prima tot in Franta, SACEM. La ora actuala exista organisme de gestiune colectiva in peste 120 de tari. CISAC, confederatia internationala a OGC-urilor are la ora actuala 230 de membrii in 120 de tari. Drepturile de autor nu sunt recunoscute in tari care nu au sisteme democratice de guvernament, gen lumea araba, unele tari africane si asiatice. Unele societati din tari cu multe colonii, gen Anglia si Franta, reprezinta si majoritatea fostelor colonii, deci numarul de tari probabil este mult mai mare.

luni, 8 iunie 2015

Cum ne protejam drepturile de autor

Ai compus o melodie (linie melodica, text, aranjamant), ai facut un cover dupa o melodie celebra, ai scris un text (articol, roman, nuvela, poezie, text stintific, etc), esti fotograf si ai o groaza de poze, esti artist plastic, sculptor, pictor?

Toate aceste activitati au in comun aparitia unor drepturilor de proprietate intelectuala numite drepturi de autor. Ce sunt drepturile de autor puteti citi aici

Ca orice drept de proprietate, fructul muncii tale, fie ca este o melodie, un roman, o poezie sau o fotografie, trebuie protejat si trebuie sa poti dovedi ca tu esti autorul sau titularul de drepturi (daca le-ai cumparat).

Legea spune ca opera de creatie intelectuala este protejata de la data crearii ei, chiar si nefinalizata, independent de data aducerii ei la cunostinta publica. Autorul este prezumat a fi cel care o aduce pentru prima data la cunostinta publica. Legea nu spune foarte clar cum pot fi protejate operele, si nici ce mijloace de proba pot fi folosite pentru dovedirea calitatii de autor si ca atare de beneficiar al drepturilor de autor.

Din acest motiv este important sa puteti dovedi calitatea voastra de autori.

In cazul muzicii este mai simplu, pentru ca exista organismele de gestiune colectiva unde va puteti inregistra piesele muzicale. Cea mai proasta idee este sa le tineti la sertar,  Ca o piesa sa fie sigura in sertar ar trebuie sa nu existe nici o persoana in studio sau piesa existe doar pe hartie, iar hartia sa fie in seif. Din practica stiu ca studiourile sunt locuri destul de aglomerate, iar foarte putini mai compun pe hartie. De asemenea exista foarte multe dispozitive care inregistreaza, incepand cu banalul telefon.

Invatati sa va protejati pe voi si munca voastra. O piesa trebuie protejata prin inscrierea la UCMR-ADA imediat ce capata o forma, chiar si nefinalizata, in cazul in care din diverse motive finalizarea melodiei intarzie. Odata cu fisa piesei vi se va solicita si o copie pe suport fizic a ei, plus o dovada a comunicarii publice (este suficient sa o puneti undeva pe net, youtube, etc).

Nu dati o piesa unui client, colaborator sau amic fara ca ea sa fie inregistrata si astfel protejata. Este posibil ca respectiva persoana sa afle ca piesa nu este inregistrata si sa o inregustreze chiar ea. Daca va mai aduceti aminte celebrul caz Dragostea din tei, cel care a ajuns primul si a inregistrat piesa a detinut 100% drepturile de autor. Nu insarcinati pe altcineva sa va inregistreze operele, chiar daca va este producator sau publisher, si aveti o relatie inclusiv contractuala cu ei.

Este usor sa faceti rost de un certificat digital de la UCMR-ADA, si sa va puteti inregistra piesele si online, direct pe site-ul lor. Nu exista o alternativa mai buna la inregistrarea la UCMR-ADA, la aceasta data. Se discuta la Bruxelles despre un registru european, dar deocamdata sunt doar discutii, si situatia nu se va schimba pe termen mediu, cel putin.

Am fost intrebat despre protejarea versurilor unei melodii. Versurile nu pot fi protejate separat la UCMR-ADA, pentru ca UCMR-ADA are ca obiect de activitate pesele muzicale, si nu poate accepta versuri separat fata de muzica. Ca sa se protejeze, textierii pot incheia un contract (de exemplu de comanda, prestari servicii), prin care sa se reglementeze si problema declararii operei muzicale la care ei au scris textul. Daca nu au un contract, atunci practic sunt la mana compozitorilor muzicii si depind de bunavointa lor pentru a primi cota parte din drepturile de autor (de obicei 30%). In showbizul mondial un astfel de contract este ceva banal. Practic putem spune ca o piesa muzicala este o suma de contracte, cel putin din punctul meu de vedere (contract de comanda, contracte de cesiune, contract de trupa, contract de productie, contract de publishing, contracte cesiune drepturi conexe, etc).

In ceea ce priveste pozele, lucrurile stau mai simplu, dar din pacate nu pentru autori (fotografi). Nu exista nici un loc unde puteti sa va inregistrati pozele, si foarte probabil nici nu va exista pe viitor din motive practice. Ca atare cel mai simplu mod de a va proteja pozele este sa nu le dati drumul pe net fara watermark. Ideal ar fi sa le postati pe un site propriu, avand si data publicarii, pentru a avea o dovada in plus ca sunteti autor lor.

Furtul si utilizarea pozelor fara acordul titularilor sau macar fara mentionarea sursei (nu mai vorbesc despre solicitarea anterioara a acordului de utilizare) este ceva banal. Singura solutie este ca atunci cand identificati astfel de situatii sa nu ezitati sa-i notificati sau chiar sa-i actionati in judecata pe cei care va incalca drepturile. Se fura atat de multe poze si pentru ca cei care fac asta stiu ca de obicei nu exista nici o reactie din partea celor care detin drepturile. Evident ca nu are rost sa-l dati in judecata pe cineva care a luat o poza pentru as ilustra un articol (daca macar v-a citat ca sursa), dar nu ezitati sa faceti asta daca persoana respectiva utilizeaza poza in scop comercial.

In pare rau ca nu am nici o solutie magica in cazul pozelor, neexistand o solutie simpla si eficienta ca in cazul pieselor muzicale. Solutia este la voi, depinzand si de modul cum va organizati si protejati.

La operele scrise exista un sistem similar ca la piesele muzicale, intrucat exista un organism de gestiune colectiva, COPYRO. Intrucat este un subiect mai vast si pentru ca am nevoie sa ma documentez mai mult, promit ca voi reveni cu un articol separat, in viitorul apropiat.

Daca aveti intrebari va stau la dispozitie :)




miercuri, 3 iunie 2015

Back in business

Nu am mai scris de multa vreme, si probabil ati observat ca in ultimii ani am mai scris foarte putin. In cazul in care va intrebati de ce dintr-o data am incet sa scriu, raspunsul este foarte simplu. Din pacate unul din ultimele mele articole mi-a facut probleme la locul de munca. Este vorba de acest articol

Dupa cum puteti vedea este doar o stire, dar cei de la CREDIDAM s-au plans la sefii mei de la UMCR-ADA, dupa care au urmat multe probleme la munca pentru mine. Din pacate la UCMR-ADA exista un mediu de munca toxic, pe care prea multi ani l-am acceptat, din cauza ca imi doream o cariera in domeniul drepturilor de autor in muzica.

Unii din voi ati aflat, de la 1 aprilie nu mai lucrez la UCMR-ADA. Din pacate am parasit domeniul drepturilor de autor, intrucat nu am reusit sa gasesc un loc de munca unde sa-mi pot pune in valoare experienta de 14 ani in domeniul drepturilor de autor. Am incercat mai mult timp, dar din pacate pare o fundatura profesionala pentru mine.

Tot din pacate organismele de gestiune colectiva nu sunt locuri unde poti sa te dezvolti profesional si sa-ti faci o cariera din cauza amatorismului si nepotismului care domnesc la aceaste institutii, altfel extrem de necesare. Din pacate ORDA nu a reusit sa faca ordine, mai ales si din cauza ca foarte multe probleme pornesc chiar de la ORDA, un organism de stat care se "bucura" de toate racilele organelor de stat, de la coruptie, neprofesionalism, proasta organizare, etc.

O sa reincep o serie de articole despre drepturile de autor, scrise intr-un limbaj cat mai nepretentios, asa incat sa fie pe intelesul tuturor. O sa incep cu un articol despre cum identificam si protejam drepturile de autor.

Sunt deschis si la sugestii pentru subiecte de articole, imi puteti spune la comentarii sau pe facebook. Totusi va rog sa tineti cont ca sunt sub incidenta unui acord de confidentialitate cu fostul meu angajator.

Pe (foarte) curand