Publishingul in Romania - partea a doua

La inceput am crezut doar ca label-urile autohtone nu stiu/nu vor sa faca publishing, dar apoi am fost neplacut surprins sa vad ca nici sublicentiatii majorilor (EMI si Universal) nu sunt cu mult mai breji. Chiar daca acum este mai usor sa obtii  drepturile de adaptare pentru o piesa din repertoriul lor, tot nu vedem o alta atitudine fata de autori, si o crestere semnificativa a veniturilor pentru titularii de drepturi care au semnat cu ei. Pana in acest moment principala activitate este incasarea la nivel local, a banilor care se colectati de UCMR-ADA pentru cataloagele lor.
In ceea ce priveste cooperarea lor cu OGC-urile, din cauza ca activitatea de casa de discuri este mai importanta decat cea de music publishing, au fost situatii grotesti, in care au incercat sa reduca tarife care probabil le afecta planurile de viitor ca si casa de discuri desi ca publisher ar fi castigat mai mult. Este cazul uneia din firmele de publishing mare de la noi, care a incercat sa intervina intr-un arbitraj care avea ca scop stabilirea tarifului pe drepturi de autor pe internet. Odata ce povestea a devenit publica, a avut ca rezultat un mare scandal international, cu efecte care se simt si azi.

Desi publisherii ar trebui teoretic sa fie in aceasi barca cu OGC-urile, avand aceleasi interese in mod normal, realitatea a aratat ca aceasta activitate este inca firava in Romania.