Organisme de gestiune colectiva - Ce sunt/cum functioneaza - Episodul 1

Prin acest articole, pentru ca vor fi mai multe, imi doresc sa va ofer voua, celor din industria creativa, indeosebi celor din muzica, informatii despre cum functioneaza aceste organisme (OGC-uri), cum au aparut, de ce sunt necesare, sfaturi pentru membrii si mai ales, cum functioneaza ele de fapt, informatii pe care nu le puteti gasi pe site-urile acestor organisme. O sa incerc sa inchei cu cateva propuneri concrete de inbunatatiri.

OGC-urile au aparut in Franta, in secolul 18, mai exact in anul 1777, la initiativa celebrului Beaumarchais, primul organism fiind SACD, care exista si azi. Cine doreste sa afle mai multe amanunte despre spumoasa istorie a infiintarii primului OGC poate intra aici
Primele OGC-uri in muzica au aparut in secolul 19, prima tot in Franta, SACEM. La ora actuala exista organisme de gestiune colectiva in peste 120 de tari. CISAC, confederatia internationala a OGC-urilor are la ora actuala 230 de membrii in 120 de tari. Drepturile de autor nu sunt recunoscute in tari care nu au sisteme democratice de guvernament, gen lumea araba, unele tari africane si asiatice. Unele societati din tari cu multe colonii, gen Anglia si Franta, reprezinta si majoritatea fostelor colonii, deci numarul de tari probabil este mult mai mare.



Care este rostul OGC-urilor? OGC-urile sunt asociatii care apartin creatorilor si publisherilor si au ca scop stabilirea unor tarife pentru utilizarea operelor (muzica, film, carti, picturi/sculpturi) de catre cei care folosesc acele opere in activitatea lor. In lipsa acestor organisme titularii de drepturi ar fi fost nevoiti sa negocieze si sa-i urmareasca pe titulari pe cont propriu. Ca sa intelegeti mai bine, o sa folosesc un exemplu fictiv.

Ion Ixulescu este compozitor si compune melodii pentru trupei X. Ion are zeci de melodii in care este compozitor, textier (drepturi de autor si interpret (drepturi conexe). Daca nu mai tineti minte diferenta intre drepturi de autor si drepturi conexe citit aici. Trupa X nu l-a platit pe Ion, el urmand sa detina 100% din drepturile de autor ale pieselor. Piesele sunt difuzate pe 5 posturi TV si 20 de radiouri, dar ii este greu sa tina cont. Ce trebuie sa faca Ion pentru a primit drepturi de autor de la respectivii utilizatori? Ion trebuie sa negocieze cu fiecare in parte un tarif, si daca nu se inteleg, va trebuie sa angajeze avocati pentru a da in judecata acel utilizator refractar. In Romania majoritatea utilizatorilor mari nu platesc de buna voie. Ion va trebuii sa dovedeasca ca piesele lui au fost difuzate la acele posturi radio si TV, si apoi sa verifice acuratetea datelor primite de la utilizator.

Sa zicem ca Ion s-a descurcat cu radiourile si televiziunile. gata munca oare? Nu, mai sunt cablisti, utilizatori digitali (companii telecom, utilizatori pe internet, Google, Spotify, Apple, etc), restaurante, hoteluri, companii de transport, organizatori de spectacole, statul roman (televizune si radiour public, primariile, etc).

Este o munca de Sisif pentru un om, asa cum au remarcat creatorii francezi din secolul XVIII, care nu se descurcau cu teatre si birturi, fara aglomeratia vietii economice a secolului XXI. Practic este imposibil pentru un om obisnuit sa-si gestioneze singur drepturile, mai ales intr-un mediu ostil pentru drepturile de autor, cum avem in Romania.

Si publisherii mari au incercat sa-si gestioneze singuri drepturile digitale, cu putin succes in Romania. Marii publisheri si-au retras drepturile pentru digital (internet mai ales) acum 5-10 ani, in ideea ca vor reusi mai bine decat OGC-urile. Rezultatul a fost doar o scadere a incasarilor. Utilizatorii mici si medii i-au ignorat pur sisimplu, iar costurile angajarii de avocati si intentarea de actiuni in justitie ar fi fost prohibitiv. Unii dintre ei au tatonat reintoarcerea la OGC-uri, in teritoriile din Europa de Est.

O alta problema ar fi fost fixarea unor tarife pentru fiecare categorie de utilizare, unde zeci de mii de autori si publisheri ar fi trebuit sa ajunga la o pozitie comuna in fata unui front unit de utilizatori. Ar mai fi fost problema impartirii costurilor, a efectuarii actiunilor procedurale inevitabile (mediere, arbitraj, instanta, adunat probe din strainatate, etc)

Poate intr-o lume complet digitalizata, unde se va stii foarte precis cine ce are, cine ce utilizeaza, unde totul se face electronic, poate Ion Xulescu va putea sa-si gestioneze drepturile in mod individual, fara ca aceasta sa devina o povara pentru el. In realitate probabil tot va fi nevoie de o asociere, pentru ca e greu ca un individ sa poata forta mana unei corporatii mari. E si mai greu sa-i urmaresti pe cei medii si mici si imposibil sa te impui in fata lor.

Forta cea mai mare pe care o poseda OGC-urile, si prin ele membrii lor, este punerea la un loc a repertoriilor de opere. O prima intrebare care se pune la negocieri este pe cine reprezinti. Veti fi de acord cu mine ca alta greutate in negocieri are o persoana juridica, care are 10.000 de membrii si cateva sute de mii de opere in repertoriu, decat daca Ion Xulescu, si cele cateva zeci de melodii ale lui.

OGC-urile incheie ceea ce se numesc contracte de reprezentare reciproca intre ele. Adica eu te reprezint pe tine si membrii tai pe teritoriul meu, dandu-le acelasi tratament pe care il aplic membrilor mei si colectez si pentru ai mei si pentru ai tai. Tu faci la fel pe teritoriul meu. De aceea un OGC serios, cand se duce la negocieri, poate pune pe masa un repertoriu la nivel mondial si ca atare solicita un tarif mai mare.

Din pacate, in afara de UCMR-ADA (care are peste 100 de contracte, acoperind practic intreg teritoriul), si partial CREDIDAM (cu 33), restul OGC-urilor nu sunt interesate in a avea reprezentanta externa, din motivul de a nu fi nevoite sa trimita distributii externe. Odata cu semnarea acestor contracte, esti nevoit sa colectezi si sa-i trimiti sumele colectate. sa nu va ganditi ca asa veti beneficia voi de mai multi bani, intrucat un repertoriu mai mic insemna o putere de negociere mai redusa cu utilizatorii, deci este doar un castig aparent.


|Atat pentru primul episod. In urmatoarele episoade voi detalia care sunt principalele OGC-uri, cum se obtin tarifele, cum se colecteaza banii vostri, cum sunt organizate si cum functioneaza ele de fapt, toate informatii care nu sunt publice. Stati aproape :)

va urma