miercuri, 9 iunie 2010

Vor licentia artistii direct?

WILL ARTISTS LICENSE DIRECTLY?
By Susan Butler

Avocatii americani care reprezinta artistii au avut putine motive in trecut sa inteleaga cum sunt licentiate compozitiile in Europa. Dupa ce au incheiat un contract de publicitate pentru artist-compozitor, avocatii au privit editorii ca singurii responsabili pentru obtinerea si supravegherea colectiilor de licentiere si drepturi de autor. Aceasta a functionat bine in lumea reala. Dar cum unii artisti de success isi preseaza acum avocatii sa prinda oferte speciale directe pentru transmisiuni video, pentru a fi transmise în întreaga lume, avocatii sunt nevoiti sa invete despre unele obstacole care sunt considerate a fi destul de deranjante.
Unele servicii video digitale nu pot fi transmise in intreaga lume pentru ca producatorii trebuie sa licentieze drepturile de executie publica din compozitii in fiecare teritoriu si nu au fost capabili sa o faca. Transmitatorii refuza sa transmita unele melodii pe care le vor artistii pentru ca nu pot gasi unul sau mai multi din detinatorii de co-titular de drepturi. Si agentii artistilor nu pot face multe in acest sens.
Putini avocati influentabili ai artistilor isi exprima acum plangerile, care sunt foarte similare cu cele emise de ani de radiodifuzorii din Europa. Ei isi doresc un loc unde sa licentieze drepturile de executie publica (cunoscute ca drepturi de comunicare in unele tari) pentru a emite in afara granitelor tarii.
Sunt mai multe motive pentru care licentierea compozitiilor pentru emitere international sunt provocatoare.

APARTENENTA LA SOCIETATE
Complexitatea incepe cu acordul calitatii de membru, pe care compozitorul il semneaza cu o societate de gestiune colectiva.
Foarte putini compozitori inteleg toate conditiile unei intelegeri si ce impact au aceste conditii asupra a ceea ce vor ei, sau producatorii, sa faca cu muzica lor in viitor. Foarte putini avocati (daca au compozitorii unul) dau atentie la ce semneaza compozitorul; ei vad acordul de apartenenta ca un contract standard care este, probabil, acceptabil din moment ce toti compozitorii il semneaza.
O conditie, in special, este trecuta cu vederea de majoritatatea compozitorilor si avocatilor, si aceasta este exclusivitatea. Contractele unor societati precizeaza ca toate drepturile exclusive ale compozitorului sunt cedate societatii.
O parte din decizia Comisiei Europene este cazul CISAC din 2008, care a descoperit ca 24 de societeti europene au incalcat legea competitiei; este vorba de drepturile de executie publica ale societatilor din Uniunea Europeana care nu detin drepturi exclusive pentru transmisii pe internet, cablu sau satelit. Desi majoritatea societatilor au contestat decizia din diferite motive, CE impune in prezent decizia.
Acest lucru inseamna ca, in esenta, un artist ar putea, in conformitate cu termenii din contractul de editare, sa licentieze drepturile de executie publica in mod direct pentru multe parti ale lumii.
Cu toate acestea, un al doilea strat de complexitate se produce atunci cand compozitori si coautorii unei piese apartin fiecare unei societati diferite.
In cele mai multe legi europene, o licenta trebuie sa fie obtinuta de la fiecare titular de drept, Acest lucru este diferit de legile din U.S.A, de exemplu, unde este permisa detinerea unei licente non-exclusiva de catre un titular de drept, din parte celorlalti titular. Titularul de drept licentiat trebuie doar sa plateasca actiunile celorlalti titular. In practica, totusi, majoritatea editorilor nu acorda licenta tuturor titularilor de drepturi pentru ca vor sa isi asume responsabilitatea de contabilitate pentru editorii ceilorlalti coautori.
Ca rezultat, orice vrea sa lichideze drepturile in Europa (ex. avocatul artistului sau transmiterea unui videoclip) trebuie sa obtina o licenta de la fiecare societate a compozitorilor sau editorilor.
Gasirea societatii potrivite poate deveni foarte complicate.
In decizia CISAC, CE a decis si urmatoarele:
- Compozitorii si editorii pot intruni mai multe societati impartind reprezentarea repertoriului lor intre societatile cu drept de executie publica.
- Compozitorii si editorii pot autoriza societatea (sau societatile) sa acorde licente limitate teritorial, licente pan-europene sau licente internationale pentru dreptul de transmisie pe internet, cablu si/sau satelit.
Un al treilea strat de complexitate apare daca compozitorii sau editorii isi retrag drepturile, sau nu le acorda niciodata, pentru anumite categorii ale unei societati.
In decizia privind GEMA in anii 1970, CE sustine ca editorii si compozitorii pot:
• Asocia toate sau doar cateva drepturi cu o societate.
• Imparti drepturile intre mai multe societati pe categorii (cum ar fi drepturi in televiziune sau film)
• Retrage drepturile asupra unei categorii de la administrarea societatii in intregime.
Desi nu exista nici o indicatie ca un numar semnificativ de compozitori si-au impartit reprezentatia intre mai mult societati pana acum, sunt cativa editori care nu permit niciunei societati sa reprezinte drepturile editorilor pentru transmisia pe internet.

INTELEGERI BILATERALE
Suplimentar intelegerii de apartenenta a editorilor si compozitorilor, societatile au intelegeri bilaterale, reciproce cu alte societati pentru a ajuta cu licentierea colectiva si administrarea in jurul lumii. Ele sunt bilaterale pentru ca sunt intre doua societati, reciproce pentru ca cele doua societati isi propun sa faca ceva una pentru cealalta.
Aceste intelegeri au stabilit conditii conform carora ele pot licentia repertoriul celelilalte societati pe anumite teritorii pentru anumite folosinte.
Conditiile folosite sunt destul de consistente, societatiile semnand un “contract tip” creat de grupul CISAC. Din moment ce CE a considerat ca unele conditii ale modelului de contract erau contrare legilor competivitatii, societatile europene au renegociat intelegerile pentru a le face mai personalizate pentru fiecare societate.
Cum sunt licentiate drepturile pieselor pentru membrii unei societati, cui ii sunt licentiate de catre fiecare societate si sub ce conditii vor fi ele licentiate depinde, de asemenea, de conditiile fiecarei intelegere bilateral.
Termenii acestor intelegeri sunt, de obicei, confidentiale. CE a recomandat, totusi, in mod formal, ca societatile sa informeze titularii de drepturi si utilizatorii care vor sa licentieze compozitiile despre intelegerile reciproce. Cat de multe informatii va furniza fiecare societate, sau cat de serviabile vor fi societatile, fiecarui avocat al artistilor sau serviciilor digitale variaza de la o societate la alta.
TRANSMITEREA
In final, majoritatea avocatilor din industria muzicala care au de a face cu licentierea internationala sunt de acord ca dreptul de a transmite trebuie sa fie licentiate in locul unde persoana primeste transmisia.
Unele societati afirma ca ele sunt singurele entitati care pot licentia o transmisiune care ajunge la oameni in limita granitelor tarii. Asta inseamna ca licentierea unei transmisiuni internationale pentru mai multe cantece va trebui sa fie facute tara cu tara.
Un serviciu digital pretinde ca a cheltuit zeci de mii de lire in timp si cheltuieli pentru a inlatura doar un singur videoclip al unui artist de renume al unei piese inregistrate si co-scrise pentru o trasmisiune la nivel mondial. Si nu exista nici o garantie ca drepturile compozitiei au fost inlaturate total in fiecare teritoriu.
Cum fluxurile de entertainment audiovizual livrate online devin din ce in ce mai populare printre fani, comparativ cu descarcarile audio, se asteapta ca din ce in ce mai multi artisti, precum si reprezentantii lor, sa devina frustrati procesul curent de licentiere.
Nu ar fi surprinzator daca radiodifuzorii se vor alatura avocatilor superstarurilor pentru a de plange de modul de acordare a licentelor,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu